La fotografie, ca în atletism, dar Traian Băsescu a trecut primul linia de sosire în cursa prezidenţială şi, ca atare, laurii de câştigător i se cuvin, iar adversarii ar trebui să dea dovadă de fair-play, recunoscându-şi cu sportivitate înfrângerea. Atestată, de altfel, de BEC, pentru că e greu de crezut că destul de multele nereguli de la scrutin ar răsturna categoric alegerile. Ieri, la ora 14.00, PSD anunţa că va contesta global rezultatele, susţinând că propria numărătoare l-ar da învingător pe Geoană şi că fraudele ar fi de amploare.
Vor urma deci nu zile de reintrare în normalitate, ci tot de scandal. Politicienii nu-s dispuşi să-şi răcorească minţile şi să treacă la treabă, ci, înverşunaţi, lasă ţara în acelaşi blocaj interminabil. Iarăşi vom asista la conflictele sterile între Parlament şi Preşedinţie, între Guvern şi Parlament etc.
Câteva concluzii preliminare se impun. Este suspectă contradicţia flagrantă dintre exit-poll-uri şi numărătoarea efectivă, dar asta mai curând pune sub semnul întrebării profesionalismul instituţiilor de sondaj. O analiză severă trebuie să vizeze secţiile speciale, turismul electoral, dar şi aiureala din unele secţii, de unde au dispărut buletine sau acestea n-au ajuns (?).
Oricum, PSD, dacă a pierdut, a pierdut pe propria mână, cu tot sprijinul PNL, grăbindu-se să desfacă şampania, în timp ce PD-L, mobilizându-şi activiştii şi simpatizanţii, mai ales tinerii, a recuperat duminică după-amiază procent după procent. O fi un partid monobloc şi condus cu mână forte, dar s-a dovedit a fi şi eficace. Pentru a spulbera însă orice suspiciune, e de aşteptat ca autorităţile electorale, ba chiar şi Curtea Constituţională să ia în calcul şi să radiografieze fiecare punct de contestaţie.