Bichir / Doi români pe-un bou

După Unirea Principatelor în 1859 s-a pus problema, în mod firesc, de creare a unei monede naţionale. Dezbaterile au fost furtunoase. Una din variante a fost modelul francez. Cum moneda Franţei este francul, mai mulţi entuziaşti – căzuţi în admiraţia Parisului – au propus ca moneda naţională să se numească român! În acelaşi mod a apărut şi denumirea populară de “cocoşel”, după efigia cocoşului galic de pe franc!

Ideea s-a dezumflat repede prin intervenţia magistrală a lui Mihail Kogălniceanu, care în Parlament a ţinut un discurs admirabil, anunţând că nu va fi de acord niciodată cu denumirea de român a monedei. Asta pentru că nu ar putea suporta expresia că un om “a dat doi români pe un bou”! Şi varianta din 1860 cu “romanatul” a căzut. La mijloc a mai fost vorba de un împrumut francez, dar a căzut şi acesta. Aşa că până la urmă a rămas leul – un ban olandez – din argint, foarte popular în Imperiul Otoman, care avea inscripţionată pe el efigia unui leu!

Iată pe scurt povestea leului, care an de an se ia la harţă cu euro, deşi moneda europeană se pregăteşte să-l îngroape definitiv în câţiva ani.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE