Biserica de creta

existent in Europa. Ansamblul rupestru de la Basarabi a fost descoperit in anul 1957, in timpul lucrarilor de extragere a calcarului dintr-un deal din apropierea actualului oras. "Cupa unuia dintre excavatoare a lovit la un moment dat ceva mai tare. Manipulantul s-a oprit, s-a dat jos sa vada ce e si nu mica i-a fost uimirea sa constate ca descoperise sub niste placi de lemn ceva ce semana cu niste tunele. si-a anuntat maistrul de echipa, acesta a chemat inginerul, care la randul lui a anuntat seful de cariera si tot asa pana cand au venit si cei de la Bucuresti", povesteste Florin sova, unul dintre localnici. O data cu avansarea lucrarilor, socul era total: complexul cuprindea lacasuri de cult, galerii ramificate sub forma de labirint, cavouri, morminte, locuinte, toate sapate in masivul de creta. Exista si vetre, locuinte construite in apropierea incaperilor rupestre, un cimitir si o cariera de factura romana, contemporana cu asezarea, cariera dezvoltata sub forma de bazine succesive, in trepte. intreg ansamblul datat din secolele IX-X-XII, prin monumentele rupestre cu desenele si inscriptiile de o deosebita varietate si bogatie, reprezinta un aspect unic, de o importanta valoare istorica si culturala a marturiilor pe teritoriul tarii noastre din epoca de formare a poporului roman. "Graffitele de la Basarabi reprezinta cea mai veche atestare scrisa a limbii romane, anterioara cu aproape sase secole scrisorii boierului Neacsu din Campulung, ce dateaza din anul 1521. Monumentele sunt sapate exclusiv in creta, la niveluri foarte diferite, cu elemente bine definite, ce reproduc modele cunoscute din arhitectura construita a epocii. Pe pereti sunt incizate desene cu caracter simbolic si diferite scene, precum si un numar foarte mare de inscriptii cu caractere diferite. Dintre acestea unele au fost redactate in paleoslava, alfabet chirilic si putine in scriere glagolitica; altele in greaca, dar cea mai mare parte au fost scrise intr-o scriere enigmatica, care n-a putut fi descifrata pana in prezent", ne-a declarat stefan Surdu, directorul Muzeului de Arheologie din Constanta. in vara anului 1958 s-au efectuat cercetari de catre Institutul de Arheologie din Bucuresti. in 1960 cercetarile au continuat si au fost intreprinse ample lucrari de reconstituire a elementelor sparte si surpate, prin anastiloza, cu elemente structurale din beton armat, s-au facut injectari cu beton sau mortar de ciment in fracturile numeroase din masivele de roca. Suprafetele de beton au fost tratate cu mortar de ciment alb sau beton din ciment alb, turnat in cofraj din lemn. Arhitecta Liana Bilciurescu a conceput o constructie de protectie din beton armat, in forme unghiulare, care sa urmareasca relieful locului. Constructia a inceput cu partea de sud-vest, pe aproximativ o treime din suprafata sitului si a fost intrerupta in 1977, o data cu desfiintarea Directiei Monumentelor Istorice, cand toate santierele de restaurare au fost sistate.