Boala jocurilor de noroc

„Se pun mai multe intrebari: de ce incepe un individ sa joace, de ce se transforma intr-un jucator patologic si de ce jocurile de noroc sunt atat de populare, cu toate ca probabilitatea de castig este foarte mica? Prima motivatie este aceea de a castiga bani. Multi din jucatorii patologici isi amintesc de castigurile importante pe care le-au avut in primele experiente. Cel care se dedica jocurilor de noroc pe bani ajunge sa uite dimensiunea hazardului si se concentreaza doar asupra modalitatilor de a controla si influenta jocul in favoarea sa”, explica dr. Vasile Lupu (foto), medic la Clinica de Neuro-Psihiatrie Infantila din Cluj-Napoca, cel care a intocmit un studiu pe aceasta tema.

Nimeni nu se transforma peste noapte intr-un jucator de profesie. Specialistii sunt de parere ca acest lucru se petrece in urma unui proces care debuteaza inca din adolescenta, in unele cazuri chiar din copilarie, si se desfasoara de-a lungul catorva faze clar delimitate. Intr-o prima etapa, jucatorul descopera bucuria de a castiga, iar banii ii creeaza o impresie de putere. „Am castigat in cateva minute echivalentul unei sume egale cu bursa mea pe mai multe luni. Evident, tentatia de a castiga cat mai mult creste proportional. Incepi sa ai bani, sa-i imparti in stanga si-n dreapta si sa ai o senzatie de superioritate. Traiesti cu iluzia ca vei castiga la nesfarsit, ca totul tine de „tehnica” si de strategie, nicidecum de hazard”, marturiseste Marius.
O data risipita euforia inceputului, urmeaza si reversul medaliei: impatimitul pierde sume tot mai mari. „Ajunsi in faza asta, jucatorii traiesc cu convingerea ca, desi pierd, pot controla jocul. In fapt, ei neaga realitatea, manati de convingerea ca isi vor regasi „forma anterioara””, spune dr. Lupu. „Automat, dupa ce pierzi, te gandesti de unde sa faci rost de bani cat mai repede, sa poti sa te intorci la aparat. De fiecare data, te gandesti ca vei reusi sa recuperezi pierderile. Ca atare, ridici miza tot mai mult si nu te mai intereseaza altceva. Ajunsesem sa vad cartile de poker si sa apas pe rosu sau pe negru si in somn”, continua Marius.
Potrivit specialistilor, asemenea reactii sunt caracteristice tuturor jucatorilor patologici, indiferent de varsta si de statut social. Manati de convingerea ca vor „reveni”, ei ajung sa imprumute mari sume de bani, sa vanda lucruri din casa sau chiar sa fure pentru a-si putea satisface nevoia de a juca. In plus, devin depresivi si tot mai obsedati de joc.

„Trebuie subliniat faptul ca jucatorul care ajunge in faza aceasta nu este neaparat un psihopat. In sine, comportamentul sau nu are un scop antisocial. Din contra, el traieste din plin cu convingerea ca va pune la loc banii pe care i-a obtinut prin minciuna sau furt”, explica dr. Lupu. Prin acest proces a trecut si Razvan, un clujean de 23 de ani care a inceput sa joace la 16 ani. Ca sa-l determine sa renunte, parintii l-au dus chiar si la un preot exorcist. Povestea lui a culminat in momentul in care a intrat in casa unei rude si, dupa ce i-a imobilizat pe membrii familiei, a luat aparatura electronica si a amanetat-o.

Dupa mai multe sedinte de psihoterapie, Razvan a inceput sa se controleze si, vreme de 6 luni, n-a mai jucat deloc. Cand lucrurile pareau sa se indrepte, a fost parasit de prietena sa. S-a refugiat in jocurile de noroc. A pierdut din nou, situatia i-a scapat de sub control si a ajuns la tentativa de sinucidere. „Pentru o scurta perioada, jucatorii patologici redevin euforici si sunt convinsi ca sansa le va surade din nou. Din pacate, vor pierde de fiecare data si nu mai intrevad o solutie de iesire. Cel putin 20% din totalul lor recurg la tentative de suicid”, conchide dr. Lupu.

Depistate la timp, aceste cazuri grave pot fi rezolvate prin tratament medicamentos sau prin psihoterapie, sansele de recidiva fiind aproape nule. In problematica jucatorilor patologici, psihiatrul Vasile Lupu a efectuat o serie de studii de specialitate pe un esantion reprezentativ de 500 de elevi din judetele Cluj, Salaj si Bacau. Rezultatele au relevat ca jocurile preferate de adolescenti sunt: biliardul pe bani (55,8%), pokerul electronic (35,29%), bingo (32,35%) si black-jack (9%). In privinta frecventei, 63,6% din tinerii chestionati recunosc ca joaca foarte des, 9% rar, iar alti 9% foarte rar. 81,8% admit ca merg in salile de joc in compania unor prieteni, in timp ce 18,2% spun ca prefera sa joace singuri. In ceea ce priveste varsta la care au inceput sa joace, media se situeaza in jurul a 13 ani.

Criteriile „jucatorului patologic”

Potrivit Asociatiei Americane de Psihiatrie, un tanar poate fi considerat „jucator patologic” daca indeplineste cel putin 5 din urmatoarele 10 criterii:

1) are o preocupare frecventa pentru jocuri de noroc;
2) simte nevoia de a creste cota sau frecventa pariurilor;
3) face eforturi repetate de a reduce sau de a stopa jocurile de noroc;
4) este irascibil sau nelinistit daca nu poate juca;
5) jocul devine o cale de a depasi unele probleme sau de a iesi dintr-o stare gen depresie, anxietate sau neajutorare;
6) a pierdut in repetate randuri, dar revine cu scopul de a „recupera”;
7) ii minte pe cei apropiati, pentru a putea juca;
8) comite acte ilegale ca sa-si faca rost de bani de joc;
9) neglijeaza sau pierde anumite relatii interpersonale semnificative: pregatire scolara, serviciu, cariera;
10) recurge la imprumuturi de bani, fiind convins ca va reusi sa-i returneze din joc.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE