Bulgarii ne "fură" ciocolata "Poiana"
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
După 13 ani de activitate, reprezentanţii Kraft Foods au anunţat ieri închiderea fabricii de ciocolată de la Braşov şi mutarea producţiei în Bulgaria.
Producătorul de dulciuri părăseşte România pentru Bulgaria, dar spune că această relocare nu are legătură cu criza financiară. "Poiana" doreşte să se dezvolte, iar România nu mai asigură condiţiile
necesare. De fapt, reprezentanţii Kraft au ajuns la concluzia că e mai ieftin să construiască o fabrică nouă la bulgari decât să îşi mărească la noi spaţiul de producţie.
Terenurile sunt mai ieftine la vecini
De altfel, aceştia au şi confirmat faptul că au nevoie de o suplimentare a capacităţii de producţie. "Însă în Braşov posibilităţile erau limitate din cauza spaţiului, mai ales că fabrica se află în mijlocul oraşului", a afirmat Doina Cavache, corporate affairs manager la Kraft Foods România. În Bulgaria, un metru pătrat de teren costă între 14 şi 20 de euro, în schimb, în Braşov, un metru pătrat a ajuns să coste şi 300 de euro. Şi la capitolul salarii, Bulgaria e preferată pentru că, dacă la noi venitul minim este de 550 de lei (circa 146 de euro), la bulgari acesta este doar de 82 de euro.
Angajaţii vor fi ajutaţi să-şi găsească alte locuri de muncă
În ceea ce priveşte cei 440 de angajaţi, compania va începe concedierile din luna mai a anului viitor, iar până la sfârşitul lui 2009, întreaga fabrică va fi închisă. "Vom încerca să le oferim angajaţilor un pachet compensator cât mai bun, vom angaja o agenţie care să îi ajute să îşi găsească locuri noi de muncă", a precizat Doina Cavache. Kraft Foods este cea de-a doua companie care a anunţat închiderea unei fabrici la Braşov, după ce Colgate - Palmolive a anunţat în această primăvară că relochează, din considerente strategice, fabrica în Polonia.
550 de concedieri la Oltchim
De ieri, Oltchim Râmnicu Vâlcea şi-a redus producţia şi a disponibilizat aproximativ 550 de oameni. Motivul pentru care s-a recurs la această soluţie extremă a fost că societatea nu-şi mai permitea să plătească materia primă, în timp ce exporturile se înjumătăţiseră.
