VIDEO/Și ei sunt o familie! O bunică și trei nepoți luptă să nu ajungă în stradă

„Cum îi năștea, mi-i aducea. Pe ultimul nici nu l-a mai adus, l-a trimis cu procură prin cineva, pachet”

Valeria Drăgoi a crescut patru copii. Apoi a luat-o de la capăt și a crescut patru nepoți. Unul dintre ei s-a căsătorit, au mai rămas în grija ei trei: Maria Del Carmen, alintată Poppy, 17 ani, Giulia, 16 ani, și Eduard, 15 ani. S-au născut în străinătate, în Franța și Spania. „Cum îi năștea, mi-i aducea. Pe ultimul nici nu l-a mai adus, l-a trimis cu procură prin cineva, pachet”, povestește bunica lor.

Tatăl, fiul Valeriei, a fost condamnat în Spania la 12 ani de închisoare, pentru „lucruri grele”. Mama copiilor a fost eliberată condiționat, tot în Spania. Sună o data, de două ori pe an. „Copiii, copii. Îi cer tot felul de lucruri și pe ea o deranjează asta. Dacă nu a stat cu ei… „, spune Valeria.

Bunica i-a crescut cum a putut, au fost bolnăvicioși, mergea des cu ei la spital. Acum câțiva ani, ducându-se cu băiatul la medic, Valeria a făcut infarct pe holurile spitalului. În mai, s-a operat pentru o tumoare la vezica urinară. Nu s-a mai dus la control. Ce-o fi o fi. Valeria are 73 de ani și se întreabă ce-o să se aleagă de nepoții ei, dacă ea pățește ceva. Ar vrea să-i știe sub un acoperiș stabil.

O data la trei luni, vine asistenta socială, pune întrebări, îi dă să semneze niște hârtii. O data la șase luni. Valeria trebuie să depună acte la dosar, că n-are cazier, că e aptă medical. Înainte, plătea 200 lei pentru cazier, acum plătește doar 100 lei pentru adeverința de la medicul de familie. „Uneori, am, alteori n-am banii ăștia. Mai întârzii cu hârtiile, dar până la urmă le duc pe toate”.

Trăind cu speranța în strada Demnității

Copiii se află în plasament la rude și primesc de la stat o alocație de 600 lei, 1800 lei în total. Plus alocațiile lor. Bunica așteaptă pensia de urmaș, de pe urma soțului, tot 600 de lei. Din banii ăștia, trebuie să achite chiria, 1500 lei, și facturile. Stau într-o casă cu trei camere, în strada Demnității, lângă Șoseaua Chitilei. „Dacă întârzii o zi cu chiria, e belea”, spune Valeria. Din noiembrie, expiră contractul. Proprietarul, un domn de 85 de ani, vrea să vândă imobilul. Bunica trebuie să caute altă locuință, tot o casă, că la bloc nu-și permite și chiria, și întreținerea pentru patru persoane.

Valeria speră la un ajutor de la autorități: o locuință socială sau o locuință cu chirie mai mică. Dar nu îndrăznește să solicite. Pentru că e trecută ca proprietar, alături de frații ei, la casa bătrânească, de două camere, moștenită de la părinți. Și nu se încadrează în criteriile primăriei. În plus, Valeria și nepoții ei nu reprezintă o familie tradițională, compusă din mamă, tată și copii. Și, în caz că se opereză anunțata modificare în Constituție, chiar nu poate beneficia de niciunul dintre ajutoarele pe care statul român le acordă familiilor.

Copiii merg la școală cu ajutorul programului A Doua Șansă, al organizației Salvați Copiii. Au rechizite gratis, cărți, caiete, creioane. Edy e în clasa a opta, la Școala Gimnazială nr. 181. Fetele au mers la Școala Gimnazială nr. 184 și acum vor urma o profesională, tot prin A Doua Șansă. Valeria își dorește ca nepoții ei să învețe o meserie. Facultate? E prea mult să viseze. Dar, dacă vor facultate, crede bunica, o pot face și având un serviciu.

„Îi învăț să-și poarte singuri de grijă, să știe un pic de gospodărie. Pe Edy, să facă lucruri de bărbați. Uite, el mi-a reparat încuietoarea la ușă. Vreau să fie buni, liniștiți, să muncească, să fie oameni”. Iar dacă ar avea și „o căsuță sau un ajutor la chirie”, să nu-i rămână copiii pe drumuri, Valeria n-ar mai avea nimic de cerut de la viață.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro