Bunici in zeghe

O singura speranta

A primit sase ani, pentru omor. Om simplu, crescut cu frica lui Dumnezeu, s-a impacat repede cu ideea ca trebuie sa mearga la inchisoare, sa plateasca pentru cele facute. Mai greu e, insa, cu traiul de zi cu zi. „Nici prin cap nu mi-o trecut vreodata ca o sa ajung la batranete la puscarie. Stie Dumnezeu daca o sa mai ies vreodata de aici. Is bolnav si nu mai am pa nimeni si nimic”, marturiseste batranul Craciun. De rusine, rudele n-au vrut sa mai auda de el. Trecut prin doua expertize psihiatrice, rupt de familie si de lume, batranul nu face altceva decat sa se gandeasca la bolile care-i macina trupul.
Lumea de afara nu mai exista pentru el. Nu stie nimic despre razboiul care mocneste in Irak si nici macar nu il intereseaza. „Timpul trece greu de tat. Mai iesim afara la cate o plimbare, in rest stam pe sectie catu-i ziua de lunga. Nu mi-o ramas sa sper decat ca, intr-o dimineata…”, si vorbele i se ineaca.

Destin de puscarias

Ujvarosi Ioan are 70 de ani si a fost sofer profesionist vreme de 40 de ani. A iesit la pensie si se parea ca il asteapta o batranete fara griji. Acum 5 ani, s-a intalnit cu un prieten si au inceput sa discute despre femei. Spiritele s-au incins. „A fost o bataie ca-n filme. A durat vreo ora si am distrus toata mobila. S-a terminat cand prietenul meu a cazut mort”, povesteste Ujvarosi. A fost condamnat la 12 ani de detentie. Experienta de-o viata, spune el, l-a invatat ca i se poate intampla oricui. „M-am intrebat de un milion de ori cum ar fi fost daca nu m-as fi intalnit cu amicul meu. Am ajuns la concluzia ca nu se putea altfel, ca ce iti este scris se intampla indiferent de cati ani ai avea. Asta a fost soarta mea, sa ajung un puscarias”, spune Ujvarosi. Nu toti detinutii de varsta a treia sunt, insa, la fel de impacati cu soarta lor. Sunt si „razvratiti”.
Teodor Fodor are 73 de ani si e la Gherla de 6 ani. Are de ispasit o condamnare de 16 ani, tot pentru omor. „Prin iarna lui ‘97, mi-o disparut nevasta de acasa. Vreme de vreo luna jumate n-am stiut nimic de ea. Intr-o dimineata, ne-or sunat de la Politie ca or gasit-o internata la spitalul de nebuni”, isi aminteste Fodor. Ce s-a intamplat cu exactitate in acea luna nu se stie. Femeia era in ultimul hal de epuizare si nu s-a putut scoate mare lucru de la ea. Omul a scos-o din spital si a dus-o acasa, in Surduc. In sat, insa, lumea susotea ca femeia l-ar fi inselat cu un tigan. „Cand am auzit una ca asta, m-am dus acasa si am luat-o la intrebari. Statea in pat. M-am enervat si i-am dat doua palme. A murit pe loc”, continua spovedania detinutului. Sotia sa avea 65 de ani.
Desi isi recunoaste fapta, Fodor nu se poate impaca nicicum cu ideea ca a primit o pedeapsa atat de mare. Experienta din puscarie l-a bulversat cu totul si l-a facut sa se razvrateasca impotriva tuturor. Mai ales impotriva fiului sau, pe care nu il poate ierta ca l-a denuntat la Politie. In plus, dupa ce a fost inchis, copiii i-au vandut toata averea. „Sase copii, si nu ma cauta nici unul. E grea puscaria, dar acum asta este casa mea…”, spune, oftand, batranul Fodor.
Soarta lui e si a celorlalti „bunici” ai puscariei. Au ajuns o rusine pentru familiile lor. Niste renegati. Nu mai au decat amintiri de care se agata cu disperare.

Plictiseala grea

„Ajungem sa nu ne mai intereseze nimic. Familiile nu ne mai cauta, iar multi dintre noi nu mai avem nimic „afara”. Si daca mai scapam cu zile de aici, viata noastra s-o cam terminat. Cati ani ai, asta nu conteaza. Aici toti suntem in aceeasi oala”, continua, trist, Teodor Fodor. „Te obisnuiesti cu toate, ca n-ai de ales. Pentru noi, batranii, e poate chiar mai usor decat pentru ai mai tineri. Noi ne-am incheiat socoteala cu viata si stim ca orice greseala se plateste. Asa e normal. Cea mai grea e plictiseala. Da, asta e…”, il completeaza, resemnat, Craciun Vaida.
La randul sau, lui Ujvarosi Ioan parca ii vine si mai greu: „M-am obisnuit greu, mai ales cu faptul ca nu ai nimic de facut toata ziua. Inchisoarea e o experienta extrem de dura, indiferent cati ani ai avea. In relatiile cu ceilalti detinuti, varsta nu este un handicap.
Dimpotriva. Dar, desi se spune ca niciodata nu e prea tarziu sa mai inveti ceva, m-as fi lipsit bucuros de lectia asta”.

467 de batrani in puscarie
Potrivit unor statistici ale Directiei Generale a Penitenciarelor, numarul persoanelor inchise la sfarsitul anului trecut a fost de 47.990 (45.969 de barbati si 2.021 de femei). Dintre acestia, 4.476 aveau intre 18 si 21 de ani, 17.813 intre 22 si 30 de ani, 14.506 intre 31 si 40 de ani, 9.398 intre 41 si 60 de ani, iar 467, peste 60 de ani. In cazul acestora din urma s-a stabilit ca, din condamnarile mai mici de 10 ani, sa se execute doar o treime din pedeapsa, iar din cele de peste 10 ani, jumatate din pedeapsa. In plus, detinutii in varsta stau in celule separate si nu sunt scosi la munca.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE