Callas Couture

Sincer sa fiu, m-asteptam la mai rau… „Callas Forever” e un film de Franco Zeffirelli. Cand a facut Zeffirelli un film cu adevarat mare? (Nu bun, ci mare?) Probabil ca inaintea erei noastre. In cel mai fericit caz, italianul l-a ilustrat – sarguincios – pe Shakespeare: „Imblanzirea scorpiei”, „Romeo si Julieta”, „Hamlet”… Uitati toate celelalte filme; sunt un fel de fototapet cu muzica. Multa muzica. Preferabil opera.
„Callas Forever”, fiind despre Maria Callas, are (si el) muzica din belsug. Tot opera. Arii. Chiar inregistrarile cu Maria! Si mai are taioare Chanel si interioare somptuoase – caci Maria Callas nu se-mbraca „chez” Janine sau „chez” Botezatu si nu statea-n Balta Alba. Era o Diva! Asa ca, daca va plac: Callas, „Carmen”, Jeremy Irons, baietii frumosi (Gabriel Garko), taioarele scumpe si filmul-biografic-romantat, duceti-va sa vedeti „Callas Forever”.
Mai ales ca unele replici nu sunt rele deloc (scenariul: Martin Sherman plus „il Maestro”). Joan Plowright e foarte amuzanta in chip de jurnalista complotista. Turnul Eiffel se vede de vreo doua ori (adica, s-a filmat „chiar la Paris”, nu doar la Buftea!) Jeremy Irons, cu aerul ca se tranteste pe pat, isi descheie camasa si-si aprinde tigara, schiteaza din mers un personaj plauzibil. In fine, Fanny Ardant e onesta si convingatoare in rolul (dificilisim!) al Divei; interpretarea ei are caldura si acel dram de nebunie „celesta” pe care-o asociem indeobste unui personaj iesit din comun cum a fost Callas. Ea are – culmea! – ceva mai curand din genericul de-nceput (dur, brutal, pe muzica celor de la Clash) decat din fasaiala celui final…
Si poate ca mai merita sa vedeti „Callas Forever” ca sa-ncercati sa-l identificati pe Florin Piersic jr. Eu, unul, n-am reusit.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE