Călugărul Mina Dobzeu, duhovnicul lui Ceauşescu! | FOTO
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În cele aproape 200 de pagini, bătrânul călugăr face mărturisiri tulburătoare despre viaţa sa în închisorile comuniste, despre Nicolae Steinhardt, despre oamenii care l-au ajutat să-i scrie scrisori lui Ceauşescu, dar şi despre o comunicare personală a sa cu Dumnezeu. Mai sunt apoi, multe analize personale pe teme religioase complexe, preţioase, spun cunoscătorii, pentru "tâlcuirea cuvintelor tainice ale Apocalipsei lui Ioan".
Nu s-a crezut niciodată mai mult decât "cel mai umil slujitor al Domnului", deşi, pentru mii de oameni din toate colţurile ţării şi nu numai, înseamnă un adevărat simbol al luptei pentru credinţa ortodoxă. Nici măcar anii petrecuţi în închisorile de dinainte de 1989, nu l-au făcut, în timp, să se regăsească în ipostaza unui erou anticomunist sau să caute faimă, pentru faptele sale, pentru mulţi, dovezi incontestabile de demnitate, credinţă şi curaj! Cel care va citi aşa-numita "carte secretă" a părintelui Mina, va înţelege toate acestea şi va găsi răspuns, măcar în parte, la întrebări care s-au tot ivit în jurul vieţii sale cu totul speciale. Întemniţat de mai multe ori, după ce s-a răzvrătit împotriva comunismului, îndrăznind să-i scrie lui Ceauşescu scrisori cu tonuri critice, cutezând să conteste chiar în sânul Bisericii lucruri pe care le-a considerat nevrednice şi resemnându-se întotdeauna cu viaţa sa dintr-o chilie modestă, Mina Dobzeu a devenit pentru mulţi un model. Poate cu atât mai mult cu cât autorul Jurnalului Fericirii, Nicolae Steinhardt, l-a indicat ca fiind intermediarul demn al drumului iubirii dintre el şi Dumnezeu.
Întrebat dacă a fost sau nu duhovnicul lui Ceauşescu, părintele răspunde răspicat: "Da, am fost! Însă, e momentul să spun cum anume am fost. Începând din anul 1986, pe când eram slujitor la Mănăstirea Sf. Apostoli din Huşi, ca stareţ şi slujitor la catedrală, m-am oferit, fără primejdia că mă voi lăuda, sau mi se va întâmpla ceva care să mă îngrijoreze, ori să-mi aducă frică, după ce am citit mai multe articole ateiste publicate în revistele regimului comunist, m-am hotărât să scriu lui Nicolae Ceauşescu. Doream să-l informez că orientarea lui şi a Partidului, cu privire la libertatea cultului, deşi prevăzut în Constituţie, nu se respectă, ci, dimpotrivă, Biserica Creştină Ortodoxă Română e îngrădită şi chiar persecutată", scrie în cartea sa călugărul Mina.
Cuprins:
A fost ajutat când a scris scrisorile către Ceauşescu!
Mulţi s-au întrebat de-a lungul timpului, dacă părintele Mina a scris singur acele scrisori, sau a fost ajutat. Răspunsul îl aflăm tot în lucrarea sa, unde sunt menţionaţi cei care l-au ajutat. Trebuie subliniat faptul că, ori de câte ori a fost arestat, părintele Mina niciodată n-a rostit vreun nume a celor care ajutau la compunerea scrisorilor, alegând, cu preţul libertăţii, să îşi asume singur răspunderea în faţa anchetatorilor, netrădându-şi prietenii. "În scopul acesta am scris şapte scrisori (1986 - 1988). La scriam în asociere cu scriitori creştini din Bucureşti: Ioan Alexandru, Sofian Boghiu, Ioanichie Bălan, Părintele Paul Mărăcin, toţi din Bucureşti. Alţii erau din localitatea Huşi: profesorul Gorceag, avocatul Aciobăniţei, pictoriţa Mariana Catană, Părintele Simon (catolic). Scrisorile le trimiteam direct pe adresa preşedintelui şi ziceam aşa: >".
Ceauşescu i-a răspuns prin oamenii săi!
"Prin aceste scrisori, şapte la număr, se crease un fel de dialog între mine, Nicolae Ceauşescu şi filosofii lui, care, la un moment dat, îmi răspund aşa: >. Ana Bălaşa i-a scris şi ea, în numele preşedintelui: >", a spus părintele.
Iată câteva fragmente din cartea prelatului:
Chinuit în închisoare!
"Târziu, noaptea, m-au dus în celulă. A doua zi, să mă scoată, să mă solicite să semnez. N-am semnat şi aşa, mai multe zile, mă terorizau. Mă izbeau de pereţi, mă loveau după cap, în ceafă (să-mi pierd cunoştinţa) îmi dădeau cu piciorul la fluierele picioarelor (să-mi producă dureri şi ameţeală). A durat săptămâni. N-am vrut să semnez."
Steinhardt, deţinutul din grupul "Noica"!
"Era către sfârşitul lunii februarie 1960. Deja avusese loc procesul meu la tribunalul Militar Bucureşti şi mă alesesem cu o condamnare de 7 ani. În aceste condiţii, l-am cunsocut pe Nicolaie Steinhardt. S-a creat între noi o bună prietenie; era un om respectuos şi cu bune maniere. Făcea parte din grupul Noica, scriitorii din Bucureşti, printre care: Constantin Noica, Alexandru Paleologu, Sergiu Al. George, etc. Dintre aceştia, numai el era evreu.( ...) În 1964, anul eliberării noastre, eram la Mănăstirea Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel din Huşi, unde mi-a făcut o vizită şi unde ar fi dorit să rămână. Însă n-am găsit înţelegere din partea chiriarhului".
Mina Dobzeu l-a spovedit pe Steinhardt înainte să moară!
"Un moment important a fost ultima mea întâlnire cu dumnealui, în penultima zi a suferinţei sale, la 29 martie 1989, înaintea de a-şi da obştescul sfârşit, în spitalul de la Baia Mare. Iată acum câteva rânduri de confesie intimă. Îmi spunea dumnealui: >. Am căutat să-l liniştesc şi să-l conving totodată că aceste gânduri sinistre, de disperare, sunt şoapta diavolului. "Nu mai ascultaţi şoapta Satanei! Căci
