Calul si pechinezul
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Putini erau alesii natiei care sa se mai bucure de oarece credibilitate, datorita profesionalismului si seriozitatii lor. Intre ei, pana de curand, senatorii Norica Nicolai si Theodor Melescanu. Episodul “Nepoata voteaza”, insa, a devoalat si la acestia doi o alta fata, disimulata pana acum, si in care aroganta se amesteca jignitor pentru electorat cu lipsa de respect pentru institutia parlamentara si procesul legislativ, cu suficienta suverana si cu sentimentul infailibilitatii.
Asta, in virtutea unui mandat pentru care, lunar/persoana, se scot din bugetul public vreo 50 milioane lei ca indemnizatie si alte peste 70 milioane lei ca suma forfetara. Statutul sau i se pare doamnei Nicolai un titlu de proprietate asupra Senatului, in care-si poate invita nepotii sa se joace de-a legiferarea, votand ei legile pentru tara. “Care-i problema?! E nepoata mea!”, isi justifica uluitor senatoarea, magistrat de profesie, un abuz la limita, ba chiar dincolo de infractiune. Colegul sau, dl Melescanu, participant la manopera nepoatei, se ratoieste la randu-i (“Cine stabileste ce-i normal si ce-i anormal?”) , parandu-i-se firesc ca fiecare sa faca in forul legislativ ce-l taie capul, ba si minte, ignorand probele video cu “joaca de-a votatul”.
N-ar fi de mirare ca, avand parlamentari cu asemenea principii, data viitoare sa aflam ca vreun deputat sau senator si-a adus sa adopte legi nu nepotelul in spilhozen, ci pechinezul bine dresat si capabil sa bage cartela si sa apese pe buton. In fond, exista in istorie un precedent. Imparatul roman Caligula si-a facut calul senator, cu toate drepturile si onorurile. Cu ce-ar fi mai prejos, in democratia damboviteana, Pufy al doamnei Norica sau Rex al dlui Theodor?
