«Carpaţi fără filtru erau beton»

Vă mai amintiţi de fumul gros şi greu de Naţionale, care se ducea pe gât cu un rând de piele cu tot? Erau de categorie inferioară şi, alături de Carpaţi, de Snagov şi de Amiral, au îngălbenit degetele multor români dedaţi la viciul fumatului. “Ţigările de bază ale poporului erau Carpaţi fără filtru.

Erau beton. Cele mai bune le consideram pe cele de Sfântu Gheorghe, Covasna – care erau aromatizate cu prune uscate – sau cele de Timişoara. Nu aveau cioate în ele şi nu erau umede. Nu trebuia să aprinzi o ţigară de zece ori până să o fumezi – cum erau Carpaţii de Târgu Jiu sau de Râmnicu Sărat”, îşi aminteşte colegul nostru Sorin Golea, fumător încă de pe vremea lui Ceauşescu.

Tutunul bun, doar «pe sub mână»

Cele mai bune ţigări superioare, cu filtru, erau Snagov şi Amiral. Pe la începutul anilor 80, acestora din urmă li s-a schimbat filtrul din hârtie igienică şi au început să fie exportate în celelalte ţări socialiste. Bulgarii ne dădeau la schimb BT, iar chinezii – “Ancient porcelain” şi “Omei”, un fel de ţigarete maro foarte greţoase.

Ca o curiozitate, pe vremea socialismului, femeile fumătoare nu erau prea bine văzute, iar adolescenţii prinşi asupra faptului o încasau de la părinţi.

Cele mai bune ţigări pe care le găseai în România erau cele fabricate în afara spaţiului socialist. Dar nu se găseau decât pe sub mână şi erau “valuta forte” a epocii, deci nu erau pentru fumat, ci pentru “deschis uşi”. Cu un pachet de Kent, de Dunhill sau de Rothmans rezolvai multe probleme…

Citiţi mâine ce s-a ales de casele părinteşti ale foştilor dictatori

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE