Ce Spune O Carte Cu Proverbe Despre Femei Despre Lumea în Care Trăim. Sociolog: ”Regăsim Standarde Duble Pentru Femei și Bărbați”

Volumul de la care pleacă discuția este ”Să nu te căsătorești cu o femeie cu picioare mari. Femeile în proverbe din întreaga lume”, culese și analizate de autoarea Mineke Schipper, publicat de Editura Vellant.

Cartea, care parcurge mai mult de 150 de țări și oferă perspective grăitoare asupra condiției femeii de-a lungul secolelor, este una din care poți observa că asemănările dintre miile de proverbe despre femei sunt mai numeroase decât diferențele.

Libertatea: Volumul ”Femeile în proverbe din întreaga lume”, apărut la Editura Vellant, îți arată că, de-a lungul istoriei, femeia a fost percepută destul de asemănător, indiferent de cultura în care a trăit. Descoperim o femeie asupra căreia societatea sau comunitatea în care a trăit au făcut presiuni uriașe pentru standardele de frumusețe și de moralitate, în defavoarea inteligenței lor.
Laura Grunberg: Eu aș spune că descoperim mai multe în acest volum. Nu doar despre modelele de feminitate prezente în perioade istorice și spații geografice diferite, ci despre modelele de gen, despre rolurile și relațiile dintre femei și bărbați în diverse locuri și timpuri. Proverbele sunt în fond o instituție socială – ele relevă o serie de norme și valori ale unor societăți. Normele și valorile de gen – cele legate de ce e bine, normal, firesc să facă, să dorească femeile și bărbații în societate sunt foarte bine reprezentate prin proverbe.

Recomandări

Românul care trăiește la cea mai înaltă altitudine din Bucegi. Ce sfaturi le dă turiștilor surprinși de furtună pe creastă: „Sunt două lucruri banale care le pot salva viața”

Aș putea parafraza: ”spune-mi ce proverbe ai (despre femei și bărbați) și îți pot spune ce fel de societate ești”. Iar faptul că le citim cu interes și plăcere, faptul că ne amuză înseamnă că, indiferent de unde suntem, recunoaștem stereotipuri de gen care stau la baza lor – acestea fiind în mare parte universale.
Laura Grunberg, prof. univ. dr. la Universitatea București:

Ceea ce este de asemenea important la acest volum este baza de date pe care se bazează colecția de peste 16.000 de proverbe. Comentariile și propunerile de interpretare ale autoarei constituie de fapt un studiu serios al dimensiunii de gen a proverbelor.

Eu recomand sincer acest volum. Este o lectura amuzantă și serioasă în același timp. Este un periplu în timp și spațiu prin lumi pline de stereotipuri de gen pe care le recunoaștem și le înțelegem.

Cu puțin efort, distingem conservatorismul acestor modele dar și capacitatea lor de schimbare. Regăsim poate propriile roluri și relații de gen sau pe cele ale generațiilor mamelor și bunicilor noastre. Iar dacă nu ne regăsim, privim înapoi și apreciem poate mai bine lumea (perfectibilă) în care trăim multe dintre noi femeile astăzi.
Laura Grunberg, prof. univ. dr. la Universitatea București:

– Așa cum reiese din aceste proverbe, creierul bărbatului, devenit metaforă pentru inteligență, este asociat cu mintea, inteligența, înțelepciunea, în timp ce femeile sunt asociate, în general, cu emoțiile, sentimentele și iraționalul. De ce bărbatul a fost perceput mai deștept decât femeia, a fost asta o metodă de control asupra ei?
– Este vorba, de fapt, de un model de gândire dihotomic atât de prezent și de rezistent la schimbare în cultura occidentală: alb/negru, bine/rău, rațional/irațional, inteligent/emoțional. Este vorba de un model stereotip de reprezentare a femininului și masculinului care are o lungă istorie. Nu doar împărțim lumea în ei vs ele, dar atributele de masculinitate sunt deseori mai apreciate și recompensate social decât cele de feminitate.

Recomandări

Voi ce viitor doriți pentru Uniunea Europeană?

Facem și ierarhii – e mai bine să fii rațional sau inteligent pentru a avea succes în societate, nu? Este mai importantă cariera decât familia. Totuși, nu trebuie să uităm că ingredientul principal al oricărei discuții despre modelele de gen este dinamica lor. Lucrurile se schimbă, stereotipurile se aduc la zi, se adaptează noilor realități, în care frumusețea nu mai e asociată cu prostia sau empatia e apreciată social.

Să nu uităm că femeile au avut târziu acces la educație sau la poziții publice de putere, treaba lor era doar procreația sau în primul rând asta. Femeile erau asociate cu natura, cultura era apanajul bărbaților, iar societatea, per ansamblu, valoriza cultura în detrimentul naturii. Polemica natură-cultura este una dintre cele mai interesante în decursul istoriei umane.
Laura Grunberg, prof. univ. dr. la Universitatea București:

– Moralitatea femeii a fost legată de supunere față de bărbat. Dacă nu te-ai măritat de tânără, dacă nu te-ai făcut frumoasă pentru soț, dacă nu ai fost gospodină pentru el, dacă nu l-ai ascultat, atunci meriți criticile societății.
– Din nou invit să privim aceste modele în dinamica lor. Azi, în multe societăți, nu mai este așa. Căsătoriile sunt amânate, saloanele de înfrumusețare sau departamentele de cosmetice sunt pline și de bărbați, mulți bărbați fac și treburi casnice sau își iau concedii de creștere a copilului. Dar, citind proverbele, regăsim cu toții acele stereotipuri care au dominat lumea și care pe ici pe colo încă se mai regăsesc.

Recomandări

Klaus Iohannis și-a depus cererea de pensionare din postul de profesor de la Colegiul „Brukenthal”, pe care l-a ţinut blocat 27 de ani

Sunt multe proverbe în volum care indică importanța, rolul femeii în cuplu, în familie și, implicit, în societate, pentru că, să vorbim pe limba noastră, bărbatul e capul, dar femeia e gâtul. ”Când vrea, o femeie poate să facă orice” (proverb italian) – e doar un exemplu de asemenea proverbe adunate în volum care vorbesc despre importanța femeilor în societate.
Laura Grunberg, prof. univ. dr. la Universitatea București:

– Câteva exemple: ”Frumusețe ai, fiica mea, iar inteligență am să-ți cumpăr” ( Maroc); ”Un bărbat fără creier și o femeie fără bărbat nu vor fi niciodată pe picioarele lor”; ”Femeile au părul lung și mintea scurtă (proverb suedez); ”Păr lung, creier puțin” (proverb turcesc).
– Spații culturale diferite: Turcia, Suedia, Maroc și aceleași stereotipuri, dovadă a puterii acestora. Și la noi se spune încă ”bărbatul trebuie să fie mai frumos ca dracul”, iar dacă o femeie excelează în zona științelor (ceea cer se întâmplă tot mai des), spunem că ”are o minte de bărbat”.

Dincolo de proverbe, am auzit cu toții de disputele legate de creierul femeii, care ar fi mai mic decât al bărbatului și de aici, concluzia că femeia nu are aceleași capacități intelectuale. În prelungirea acestui raționament, elefanții ar fi mai inteligenți ca oamenii, pentru că au creierul mult mai mare! E interesant cum asemenea ziceri perpetuează ideea că frumusețea și inteligența nu pot face casă bună. Iar dacă părul e blond, situația este și mai… dramatică!
Laura Grunberg, prof. univ. dr. la Universitatea București:

– În materie de putere, lucrurile sunt definite foarte clar: ”Acolo unde bărbații vorbesc, femeile ar trebui să-și țină gurile închise” (proverb olandez).
– Da, este o imagine care a dominat mult timp lumea și care aș spune că este încă prezentă mai ales în sfera relațiilor private. În familie, conservatorismul de gen e mai accentuat – o arată studiile. Bărbații acceptă mai ușor prezența femeilor în poziții publice de putere, dar ar prefera o soție ascultătoare, docilă. Fără să fac niște asocieri cauzale generalizatoare, pot spune că regăsesc la clasele mele de studenți, unde majoritare sunt fetele, puținii băieți acaparează foarte ușor dezbaterile.

– În proverbe se transmit adesea avertismente față de limba unei femei, care ar fi o parte puternică a corpului ei: ”Dacă limba unei femei ar fi fost mai scurtă, viața soțului ei ar fi fost mai lungă” (proverb moldovenesc”).
– Aceste stereotipuri legate de pisălogeala, hărțuirea verbală a femeilor vin tot în prelungirea unui efort cultural de a crea o ruptură între femei și bărbați, care, vorba unui bestseller, ar fi de pe două planete diferite: femeile de pe Venus, iar bărbații de pe Marte. Câte dintre noi, femeile, nu avem parteneri sau soți cicălitori?! Sunt studii serioase care propun modele diferite de comunicare verbală și nonverbală între femei și bărbați (vezi, de exemplu, conceptul de ”mansplaining”), dar de fiecare dată trebuie să fim atenți la acele diferențe care chiar fac o diferență, și mai ales la acelea care por duce la diverse forme de inegalități. În rest, slavă cerului că suntem ȘI diferiți.

– Frumusețea unei femei este legată și ea de bărbați, recomandările fiind să te faci frumoasă pentru soț și numai pentru soț. ”Să își servească soțul este cea mai bună înfrumusețare pentru o femeie” (proverb în sanscrită); ”O femeie se face frumoasă pentru bărbatul care o mulțumește” (proverb chinezesc).
– Este o carte celebră de la începuturile mișcării de femei, Mitul frumuseții (Naomi Wolf), care descrie foarte bine cum a fost creat acest mit și ce consecințe istorice, sociale, politice a avut. Da, mult timp idealul de frumusețe era formulat de bărbați. Foarte mult timp a fost combinat și cu mitul femeii casnice. Frumoasă și casnică era formula de succes cerută.

Femeia a fost admirată, pusă pe piedestal și pictată, sculptată sau frumusețea ei, surprinsă în versuri de către bărbații creatori de cultură. Până și în desenele animate și poveștile pentru copii, prințesele sunt cele frumoase, care așteaptă prințul să le salveze.
Laura Grunberg, prof. univ. dr. la Universitatea București:

Astăzi, multe femei se preocupă de aspectul lor nu doar pentru ei, bărbații, ci pentru ele. ”Male gaze” despre care vorbește, de exemplu, Laura Mulvey este prezent în multe forme. Modelul de frumusețe s-a tot schimbat, pe de altă parte, fiind diferit, în funcție de loc și perioadă.

– Pe de altă parte, o femeie frumoasă are și ceva fatal în ea, care poate distruge un bărbat. În fapt, din proverbe transpar două idei principale: o femeie frumoasă este bună, câtă vreme nu iese din cuvântul bărbatului, dacă însă vrea să-l domine, există un risc mare să-l distrugă, iar bărbatul este avertizat să fie atent. Mitul femeii care distruge bărbatul apare și în literatură, nu numai în mentalitatea populară.
– Frumusețea periculoasă. Teama de femei – Pandora, vrăjitoarele, chiar și Eva sunt doar câteva exemple de asemenea frici produse cultural. Cât este de benefică frumusețea pentru femei este discutabil, de multe ori poate fi un handicap, prejudecățile care asociază frumusețea cu lipsa de inteligență nefiind de bun augur pentru femeile care își doresc carieră, recunoașterea meritelor intelectuale. Multe dintre aceste proverbe pleacă de la realitățile epocii și perpetuează anumite stereotipii de-a lungul timpului. Proverbele au și ele un rol important de socializare, de transmitere de norme și valori de la o epocă la alta. De aceea, acest volum care e de fapt un studiu amplu, o cercetare, nu doar o simplă colecție de proverbe, este și o lecție de istorie, de multiculturalism.

– O femeie înțeleaptă este o femeie ajunsă la un anumită vârstă, niciodată când e tânără. Respectul comunității față de femei se obține prin statutul de mamă (femeile cu probleme de fertilitate fiind batjocorite sau marginalizate) și prin cea de soacră.
– Din nou mi-ai ridicat mingea la fileu. O altă temă foarte importantă la care acest volum te invită să gândești este tema diferențelor DINTRE femei – avem, pe de o parte, stereotipuri (și implicit proverbe) despre femei în general, dar avem multe despre anumite femei tinere (frumoase și proaste), mame, soacre. Femeile bune sunt cele care pot să nască și sunt și mai bune dacă nasc băieți. Știm de ce acest lucru avea așa o mare importanță de-a lungul istoriei umane.

Chiar și la noi, încă se mai zice că îți poți da seama dacă o familie are o fată sau băiat – dacă nu ai văzut tatăl beat la cârciumă, înseamnă că e trist că are fată. Iar dacă o femeie procreează fără să facă sex, ea devine ceea ce este fecioara Maria în conștiința umanității!
Laura Grunberg, prof. univ. dr. la Universitatea București:

Deci, proverbele au și acest caracter multidimensional, descriu prototipuri sociale în care sexul, genul se îmbină cu vârsta, rasa, statutul familial, educația, etnia etc.

– Un ultim punct aș dori să atingem: de ce, de-a lungul istoriei, a existat o stigmă față de fetele mari, adică femeile nemăritate?
– Aici este o discuție foarte interesantă legată de standardele duble cu care operăm deseori și pe care le surprind și proverbele. Virginitatea la femei și bărbați a fost apreciată diferit. Același standard de a nu face sex până la căsătorie a fost apreciat diferit la femei și bărbați. O fată virgină era prețuită, apreciată, considerată fată cuminte. Un tânăr fără experiențe sexuale era de multe ori ridiculizat, privit cu suspiciune. Folosesc intenționat verbele la trecut, pentru că astăzi virginitatea are alte conotații culturale în Occident, presiunea pe a fi fată mare la căsătorie fiind mult mai mică și prezentă fie în spații rurale, fie în anumite comunități – cele de romi, de exemplu.

Apropo, să nu uităm de zicala bucureșteană ”O să cadă bila de pe ASE când va ieși prima fată mare din această facultate” – cel puțin, pe vremea mea, circula această anecdotă.

Mai în glumă, mai în serios, mă întreb cum vor arăta aceste stereotipuri de gen în viitorul apropiat, când vom putea avea și noi, pe pământ, mame virgine, datorită noilor tehnologii de reproducere umană.
Laura Grunberg, prof. univ. dr. la Universitatea București:

În volum sunt bine reprezentate și proverbele legate de fidelitate, care funcționează pe același principiu al standardelor duble. ”Un bărbat infidel înseamnă că scuipă din casă afară, dar o femeie infidelă e una care scuipă din stradă în casă” (proverb chinezesc).

Regăsim standarde duble și în viața reală – la angajare, uneori, este posibil ca statutul de ”căsătorit” să fie un bonus pentru un bărbat și un handicap pentru o femeie.

Urmărește-ne pe Google News