Caz incredibil: Si-a „ucis” victimele cu penelul

Seful Inspectoratului pentru Cultura Iasi, Bogdan Barleanu, se teme sa mai picteze portrete, dupa ce trei dintre cei care i-au pozat au murit. Daca destinul ar putea fi adus in boxa acuzatilor, iar influentele de neinteles ar putea fi probate ca infractiuni prevazute in Codul penal, pictorul Bogdan Barleanu ar putea fi judecat pentru triplu asasinat. Artistul este convins ca el are efecte negative asupra celor ce ii pozeaza.
1984 – prima „crima”. 1986, a doua victima. 1988 – anul celui de-al treilea „asasinat”. „Crimele” nu au fost sesizate niciodata. Rudele victimelor nu s-au plans. Nu s-a deschis nici un dosar si politia nu a facut niciodata vreo ancheta. Pentru ca aceste fapte exista numai in mintea pictorului Bogdan Barleanu. Arma? Penelul. Artistul crede ca i-a omorat pe cei carora le-a facut portretul. E convins ca are calitati negative si ca, din cauze dincolo de puterea de intelegere, modelele ii mor.
„Pictura e ca o femeie. Daca nu o mangai zilnic, te lasa si se duce la altul. Uneori, iti doresti sa plece. Si moartea e de gen feminin”. Vorbele si le insoteste cu gesturi largi, teatrale: „Acum pictez cladiri. Ele nu dispar. Nu le poti face rau. Imi plac cladirile coscovite si balta unde pescuiesc”. Artistul nu a expus niciodata portrete. „De ce?”. Intrebarea se loveste de peretii atelierului si pluteste in aer cateva secunde. Pictorul scoate o sticla cu tuica din birou si toarna intr-un borcan din care mustarul s-a terminat demult. Bea pe nerasuflate. Raspunde tarziu: „Exista in mine o tensiune negativa, pe care o transmit modelelor in timp ce le fac portretul. Modelele mor. Uneori nici nu apuc sa termin tabloul respectiv”. Explicatiile continua dupa cateva minute de tacere si trei tigari la foc continuu: „Nu cred in intamplare. Cred in destin. Am pictat trei portrete. Pe socrul meu, pe tatal meu si o femeie. O muza”.
Dezvaluirile curg greu. Prima comanda la categoria portrete a venit din partea socrului sau. In anul 1984. Nu l-a putut refuza. Numai pentru schitarea figurii au fost necesare cateva luni. Nici prepararea culorilor sau realizarea propriu-zisa a tabloului nu au fost mai usoare. „Era ca si cand panza ma respingea”, isi reaminteste pictorul. Modelul a murit inainte de terminarea tabloului. Un accident. Artistul s-a simtit vinovat. Fara motiv, numai pe baza unor senzatii: creioanele care se rupeau, pensoanele ca-re-i cadeau din mana, ostilitatea panzei si din cauza ca socrul sau a murit dupa ultima sedinta in care a pozat…
Timp de cativa ani, Bogdan Barleanu nu a mai avut curajul sa picteze portrete, dar, in 1986, a lasat deoparte „prostiile” si a hotarat sa imortalizeze chipul tatalui sau, cunoscutul sculptor Stefan Barleanu. „In perioada in care am inceput sa pictez portretul tatalui meu, am fost invitat la o petrecere. In seara aceea o profesoara mi-a ghicit in cafea. Era renumita pentru asta. A fost prima si ultima oara cand mi-a mai ghicit cineva. Femeia s-a uitat in cana, a tacut si mi-a inapoiat ceasca. Era pe 10 decembrie. Cateva zile mai tarziu, tatal meu avea sa moara, din cauza unui infarct. Am stiut atunci…” sopteste artistul. „Tata nu a vrut ca eu sa fac Artele. Cand trebuia sa ma inscriu la facultate ai mei erau in concediu. Mi-au pregatit dosarul pentru Drept, iar eu am ajuns la Arte. Tata a aflat cand s-a intors si s-a suparat foarte tare. Acum, peste ani, simt mai acut supararea lui… Si a mai fost cineva, o femeie… in 1988. S-a intamplat la fel. Aceleasi senzatii. Premonitii. Acelasi final”. Cele trei portrete nu au fost scoase niciodata la vanzare. Si nu au fost expuse niciodata. Probabil ca, la fel, nu va fi expus niciodata un autoportret semnat Barleanu. Daca l-ar face, poate ar fi ca si cum ar comite un pacat de neiertat… „Cand face portrete, pictorul poate vorbi de o tensiune. Daca e negativa sau pozitiva, doar artistul stie. Si tot el simte consecintele actului sau de creatie. Mie imi plac peisajele lui Barleanu, dar sper ca artistul isi va invinge iluzia si va picta din nou portrete”, declara Petru Boisteanu, directorul Spitalului de Psihiatrie „Socola”.
Tablourile cu semnatura „Barleanu” au fost prezente in zeci de expozitii din tara si strainatate, iar in vitrina sa sunt mai multe premii. Este cunoscut pentru peisajele sale, dar din 1998 nu a mai participat la nici o expozitie. Peisajele semnate Barleanu sunt cumparate adesea de organizatia judeteana PSD, partid in care s-a inscris acum 5 ani, si facute apoi cadou mai-marilor partidului. (Violeta Cincu , „Ieseanul”/ Mediafax)

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE