Cazul dr. Oprescu

Daca miercuri seara, cand se transmitea de la Romexpo lansarea candidatilor PSD, inchideai cateva clipe ochii, necontenitul fundal sonor triumfalist aducea aminte de filmele nord-coreene de odinioara, care celebrau gloria Marelui Conducator si viitorul luminos. Discursurile nu au lamurit ce proiecte propun social-democratii, decat ca ‘sa fie bine’. Cristian Diaconescu a interpretat un rol care-l stanjenea vadit, dar pe care, ostas disciplinat, il acceptase. Retorica sa, structural si  exersata, e una de ambianta diplomatica, n-are cum se preschimba ad-hoc, ca forma si continut, in una adresata direct multimii. Explicabile, deci, unele comentarii chiar din sala, care faceau o comparatie cu ‘stilul Oprescu’, mai adecvat auditoriului numeros si eterogen.

Refuzul ostentativ al lui Mircea Geoana de a sustine candidatura celui care nu doar o dorea, dar era situat si in varful sondajelor, dublat de o declaratie-soc a presedintelui PSD, din care reiese ca doctorul ispaseste acum cutezanta de a-l fi concurat pe Geoana la alegerile interne din 2006, a avut un efect de adrenalina asupra lui Sorin Oprescu. Acesta s-a inversunat sa candideze independent, adunand de zor semnaturi. Daca nu va deveni, putin probabil, primar, oricum va diminua sansele lui Diaconescu. Se pare ca doctorul ar fi respins chiar si oferta ca, renuntand la valurile pe care le face acum, sa fie puternic sprijinit la parlamentare. Reactia sa, omeneste de inteles, dar nu si politic, loveste deci nu doar in preferatul lui Geoana, ci si in partid, in ansamblu. Daca, in perspectiva, pentru PSD se va dovedi a fi paguboasa si alianta cu PC, arhivandu-se tradarea din decembrie 2004, in schimbul accesului la antene, apoi Geoana, Mitrea, Hrebenciuc si ceilalti artizani ai ultimelor manevre din PSD isi cam pot socoti cariera incheiata.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE