Cea mai trasnita aventura a anului 2001

Patru studenti ai Facultatii de Geografie de la Universitatea Bucuresti au pus la cale, in primavara acestui an, cea mai trasnita aventura a anului. Acestia, fara a avea cele mai mici cunostinte despre navigatie – unii chiar fara sa stie sa inoate – au adunat peste 1.500 de sticle goale din plastic si au construit cu ajutorul lor o pluta. Cu aceasta au reusit sa parcurga pe Dunare peste 400 de kilometri!
Patru tineri excentrici pasionati de problemele mediului au trait in acest an aventura vietii lor. Ei au navigat prin ape ce pe alocuri atingeau 90 de metri adancime plutind pe saci de rafie umpluti cu sticle de plastic goale. Nici macar trupele speciale de jandarmi n-au reusit sa opreasca ciudata ambarcatiune sa inainteze spre varsarea Dunarii, tinerii convingandu-i pe mai-marii capitaniilor ca expeditia este serioasa si are ca scop studierea problemelor de mediu din zona Dunarii inferioare.
Liderul expeditiei, Bogdan Albu, in varsta de 22 de ani, ne-a povestit ca ideea expeditiei le-a venit in timpul sesiunii de primavara.
„Eram cu Vasile Parvu (23 ani) si nu aveam chef de invatat. Ne treceau prin cap tot felul de idei, iar la un moment dat am zis sa facem o pluta si sa pornim pe Dunare de la izvoare pana la varsare. Apoi am spus ca n-o sa obtinem niciodata vize si am decis sa parcurgem Dunarea de la intrarea in tara. Am regandit planul de actiune si am hotarat sa pornim doar de la Calarasi catre Sf. Gheorghe, pentru a nu intra in conflict cu granicerii bulgari. Am luat legatura cu doi colegi, Bogdan Murafa (22 ani) si cu Dragos Gursca (25 ani), ce s-au aratat incantati. Noi patru am parcurs apoi toata distanta pe Dunare, iar pe doua portiuni ne-au insotit Alfred Stroe (26 ani) si Iulian Atanasiu (22 ani)”, ne-a povestit Bogdan Albu.
Dupa ce au realizat ca sunt faliti si ca nu-si vor putea construi o pluta din barne, au decis sa amane operatiunea pana vor aduna destui bani. N-au cumparat insa decat niste saci de rafie, pentru ca le-a venit ideea de a pluti pe sticle goale de plastic infundate in saci.
Pluta a fost construita din 1.500 de recipiente.
Ei au adunat in acest scop peste 1.500 de bucati, cu capacitati cuprinse intre 0,5 l si 5 l. „Am umblat pe la cunoscuti, prin camine studentesti si cantine. Toata lumea ne credea nebuni”, ne-a marturisit Vasile. Au gasit chiar si sponsori pentru actiune.
Pentru a le putea transporta mai usor, sticlele au fost tasate. Ajunsi la Calarasi pe 23 aprilie, o zi intreaga, pe o ploaie marunta, s-au chinuit sa le readuca la forma initiala. In alte doua zile au reusit sa construiasca un cadru al plutei de care au legat zeci de saci de rafie plini cu sticle.
Inainte de a porni pe fluviu, au incercat sa obtina autorizatii de navigare, insa peste tot pe unde au umblat, au fost luati peste picior. Decisi sa nu renunte, au cumparat un butoi in care si-au plasat in siguranta faina de malai, fulgii de cartofi, conservele, slanina si branza, adica toata mancarea lor. Plus o sticla mare de tuica, buna inclusiv la aprins focul. Cu toate riscurile, si-au dat drumul pe apa.
Directia era tinuta cu patru vasle de caiac. Traseul parcurs a fost Calarasi – bratul Dunarea Veche – Cernavoda – Harsova – bratul Valciu – Marea Insula a Brailei – Braila – Galati – Tulcea – Sf. Gheorghe.
Tinte plutitoare pentru braconierii beti.
„In prima seara, povestesc aventurierii, am oprit si ne-am instalat cortul pe Ostrovul Turcului. Chiar inainte sa ne culcam, la cativa metri de noi a trecut in viteza o turma imensa de porci mistreti. Daca alergau mai aproape de malul apei, ne-ar fi calcat in picioare. Poate eram morti. Am facut de paza cu randul langa foc toata noaptea. N-a fost prea placut”. A doua seara, ca un facut, in spatele cortului au aparut iarasi porci. De data aceasta erau porci semisalbaticiti ce apartin localnicilor. „Sunt o pacoste acesti scurmatori. Am vazut cel putin 20 de turme, fiecare avand intre 100 si 500 de porci. In urma lor ramane un teren intors pe dos, arat. Ar trebui „culesi” de autoritati, deoarece distrug tot ecosistemul. Din pacate, aparatul cu filmul cu porcii l-am pierdut in apa”, ne-a mai spus Bogdan.
Dar aventurile abia incepeau. Smecherii cu salupe si motoscutere se distrau pe seama ambarcatiunii lor, invartindu-se pe langa ei ca sa-i rastoarne. Cand au ajuns, intr-un final, la mal, pentru a sta peste noapte, un padurar i-a avertizat ca ar fi bine sa doarma cu ochii deschisi, deoarece seara apar braconierii, ce sunt deosebit de violenti. Pluta a fost scoasa pe uscat deoarece malul apei era „periat” de zeci de tigani pusi pe furat. Un gabor cara in spate un portbagaj de masina, dar nu l-au intrebat nimic, de frica.
Morti de somn si inghetati de frig, in a patra zi a aventurii lor, cei patru s-au trezit ca sunt tinte plutitoare pentru niste vanatori beti.
Iulian Manasiu ne-a marturisit ca pe tot parcursul expeditiei s-a temut pentru viata sa, deoarece nu stie sa inoate. „La Galati, cand am incercat sa oprim pluta langa o dana, ne-a luat un curent si ne-a izbit de un vapor oprit la mal. Pluta a suferit avarii, iar noi am crezut ca totul se termina acolo. Apoi ne-a luat la intrebari garda de coasta. Erau intrigati de cum am putut parcurge noi o distanta atat de mare pe o pluta caraghioasa”, ne-a spus Iulian. Dupa ce si-au petrecut sase ore intr-un birou dand explicatii, li s-a permis sa plece. Dar n-au apucat sa parcurga decat cativa kilometri. O salupa plina cu jandarmi si caini i-a escortat la mal. „Ne-au somat sa nu pozam malul advers si sa nu navigam mai departe de 50 de metri de malul romanesc, altfel riscand sa fim impuscati. Am ajuns la intelegerea asta doar seara, timp in care ne-au pazit ca pe niste prizonieri. Ne-au distrus o zi intreaga”, ne-a mai spus Bogdan.
Cea mai dificila parte a calatoriei, recunosc cei patru, a fost parcurgerea Deltei. Tantarii le sugeau sangele inclusiv ziua. Dupa 12 zile, in care cel mai placut moment a fost surprinderea unor turcoaice nudiste la Capidava, au ajuns la Sf. Gheorghe. Cand au povestit prin ce aventuri au trecut, o mana de englezi si de cehi, amatori de windsurfing, i-au filmat si i-au imbratisat. Pentru ca nu mai aveau de mancare, au dat lemnele de la pluta, butoiul si sforile lui Mos Meduza, un localnic, pentru o mancare de peste. In cinci minute, zece tigani au facut sa dispara sticlele si sacii. Pluta lor devenise amintire. Peste doi ani ei vor sa exploreze fluviile Yukon si Mississippi.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE