Pana si copiii din Facaeni au observat ca satul s-a impartit in doua. De o parte sunt cei loviti de soarta cu adevarat, iar de cealalta parte, "ocolitii". In loc sa se bucure ca au casele intregi si toate bunurile adunate intr-o viata sunt la locul lor, oamenii sunt rosi de invidii pe cei care primesc acum ajutoare. TIR-uri opresc din ora in ora in comuna si descarca alimente, haine, bunuri diverse pentru localnicii sinistrati. Multi nici nu mai dau pe la primarie. Opresc direct pe ulita si incep sa descarce. Satenii-i vad si alearga sa apuce cate ceva. Sinistrati sau nu. Nimeni nu-i verifica. Prefectul de Ialomita, Marian Balan, declara ca n-are cum sa-i opreasca. "Este un gest de solidaritate cum rar s-a mai intalnit". Un singur lucru nu accepta prefectul, si bine face. El nu permite descarcarea pe strada, fara nici o verificare din partea medicilor, a alimentelor. "Atat ar mai trebui. Sa se declanseze vreo epidemie", se justifica prefectul.
De asemenea, el a interzis pentru o saptamana comercializarea bauturilor alcoolice. "Stiti cum se zice: iti ineci amarul in bautura. La Facaeni nu e doar o zicala. Am interzis bauturile, ca sa nu le vina ideea sa dea cu barosul in pereti". Si nu vorbeste aiurea. Unii sateni cu pagube minore - in special tigani - au incerat sa-si darame singuri casele pentru ca statul sa le construiasca si lor "case noi si frumoase".
Dar nu toti localnicii se gandesc la "un viitor stralucit". Multi dintre cei loviti de furtuna se gandesc cu groaza ca au ramas fara nimic si cate ajutoare ar primi tot nu vor reusi sa puna la loc ce au pierdut. Aneta Circa era sa moara zilele trecute, cand a realizat ca agoniseala ei de-o viata s-a dus pe apa Sambetei. Casa mare, frumoasa, din caramida - nicidecum de chirpici - a ramas fara pereti. Zilele trecute constructorii au verificat rezistenta casei si au decretat: "trebuie daramata". Batrana a fost la un pas de infarct. Ea nu crede ca va mai avea vreodata un adapost ca lumea.
"Nu putem sa cersim", spun cei cu bun simt
Traia sub acelasi acoperis cu fiica si ginerele sau si cu baietelul acestora. Acum stau cu totii intr-o camaruta cu peretii inclinati. "Ne e frica sa nu cada pe noi. Mai ales pe copil. El e mic, se joaca prin curte si oricand poata sa mai cada un perete de la casa si sa-l prinda sub el", ne-au marturisit cu ochii in lacrimi sotii Bucur, "copiii" Anetei Circa. Desi au dreptul la ajutoare, poate mai mult ca altii din sat, sotii Bucur si batrana Aneta nu s-au dus nici macar o data la primarie ca sa ia ceva. "N-avem nevoie de pomana. Ne-au adus acasa niste alimente, paine si apa. De doua zile nici astea n-au mai venit. Apa minerala nu ne mai dau ca unii ar fi schimbat-o pe tuica, am auzit. Dar noi nu mergem sa cersim. Numai eu muncesc in familie, ca sotul n-are serviciu. Eu am salariu de 1.750.000 lei, iar mama are o pensie de 1.100.000 lei. Ne descurcam cum putem", ne-a spus doamna Bucur.
Intre timp, sapte firme de constructii au inceput deja repararea caselor ramase fara acoperisuri sau cu crapaturi minore in pereti. De luni, vor incepe si reconstruirile in cazul celor 32 de gospodarii "rase" de pe fata pamantului de vartejul ucigas.