Certurile, cauza ticurilor la copii

Cei mai predispusi de a dezvolta un anumit tic sunt timizii, cei cu un temperament care fac dificila socializarea. De aceea, aceste tulburari apar destul de des in momentul in care copiii incep sa mearga la scoala. „Am avut pacient un baietel al carui tic era sa intoarca tot timpul capul intr-o parte. Ce se intamplase? Vorbea putin peltic si atunci colegii au inceput sa rada de el. Ca reactie de aparare a inceput sa intoarca fata catre cei care-l strigau, acest obicei devenind apoi un tic”, ne-a povestit dr. Elena Selea (foto), medic primar neuropsihiatru la Spitalul „Marie S. Curie”. Ticurile apar si la copiii care au parinti perfectionisti, devenind si ei la fel. „Cel mai recent caz de perfectionist a fost tot un baietel de clasa I, care a dezvoltat ca tic oftatul, in urma numeroaselor crize de plans datorate faptului ca nu era multumit cum desena bastonasele sau daca nu lua intotdeauna calificativul „foarte bine””, ne mai spune dr. Selea. Dar cei mai afectati de aceste tulburari neuropsihiatrice sunt copiii care asista deseori la scandaluri in familie sau care sunt neglijati si criticati des de catre parinti. Acestia pot dezvolta mai multe ticuri. Un exemplu il reprezinta un baietel de 10 ani, aflat inca in tratament la Spitalul „Marie Curie”. El salta bratele, clipeste des, stramba din nas si salta si de pe scaun, aceste gesturi repetandu-se des. Medicii care se ocupa de el au sesizat ca sufera de „rivalitate fraterna”. Mai are o sora, iar greseala parintilor e aceea ca fac mereu comparatii in favoarea fetei, fapt ce i-a dezvoltat baiatului nesiguranta si o imagine negativa de sine. Un alt exemplu cu ticuri multiple este si o fetita, aflata tot sub tratament. Ea scrasneste, scoate limba, da din picioare, din cap si grohaie. Din istoricul familiei, medicii au dedus ca acest copil traieste mai tot timpul in tensiune din cauza certurilor dintre parinti. Ticurile mai pot aparea si prin fixarea unor reactii care un timp au avut rol de aparare (existenta unei conjunctivite sau a unei tuse rebele, prezenta unei imbracaminti incomode, gesturi de evitare a unui pericol) sau dupa traumatisme psihice acute (spaime legate de caini sau alte animale, zgomote sau sunete bruste). In practica s-a observat ca, asociat ticului, copilul mai prezinta si instabilitate emotionala, plangand foarte usor, tulburari de somn, dureri de cap, atacuri de panica.
„In timpul somnului, ticurile dispar total, dar se agraveaza in stari emotionale sau la oboseala. Daca faci observatie copilului, pe moment el nu mai face gestul respectiv, dar dupa cinci minute ticul se va relua cu o frecventa mai mare”, ne spune dr. Selea. Distragerea atentiei copilului este cea mai buna cale de a-i diminua ticul. Oricum, asupra copilului cu astfel de tulburari se actioneaza prin: terapie comportamentala, psihoterapie, interventie educationala, terapia familiei si terapie medicamentoasa, individualizata. De cele mai multe ori ticurile dispar dupa varsta de 15 ani.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE