Cine l-a omorât pe Marin Preda?
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
în seara zilei de vineri, 15 mai 1980, în jurul orei 21.00, un taxi îl lua pe Marin Preda din poarta Editurii Cartea Românească, al cărei director era. Declaraţia şoferului, aflată în arhive şi făcută publică de Mariana Sipoş în cartea sa “Dosarul «Marin Preda»”, este că scriitorul “se afla în stare avansată de ebrietate”. în volumul apărut în 1999 se găsesc, de altfel, toate declaraţiile martorilor care au interacţionat cu Preda înainte ca acesta să moară. Unele se contrazic, în câteva detalii minore, dar refac tabloul sumbru al acelei nopţi infernale. Adus de taxi la Casa de creaţie de la Mogoşoaia, Preda este urcat în camera numărul 6, unde avea masa de scris şi un pat, însă nu se culcă. După ce i se serveşte o omletă, Marin Preda coboară în jurul orei 1.00 dimineaţa în sala de mese, acolo unde mai mulţi prieteni sărbătoresc ziua de naştere a scriitoarei Sonia Larian.
Moartea lui s-a dovedit violentă
Din declaraţii reiese că Preda consumă 100-150 de grame de votcă şi că, pe la ora 2.00, este dus în camera sa de pţtul Virgil Mazilescu şi de portarul de la Mogoşoaia, Tudor Panţîru. Este lăsat pe pat, îmbrăcat în palton. În jurul prânzului, Marin Preda este găsit mort, în patul său, de scriitorul Dan Claudiu Tănăsescu, cu care trebuia să plece în acea zi la Focşani, la o întâlnire cu cititorii. Din dosarul publicat în cartea Marianei Sipoş aflăm că alcoolemia măsurată la aproape 8 ore de la deces era de 3 grame la mie şi că “moartea a fost violentă. S-a datorat asfixiei mecanice prin astuparea orificiilor respiratorii cu un corp moale, posibil lenjerie de pat, în condiţiile unei come etilice”. Sunt explicate şi echimozele de pe fruntea lui Preda: “Semnele de violenţă s-au putut produce prin lovire de corp dur şi nu au un rol în producerea morţii”.
«În mod cert a fost omorât»
Imediat după moartea lui Preda, dar şi după Revoluţie, mulţi au susţinut teoria că decesul scriitorului e suspect. Pţtul Cezar Ivănescu, un apropiat al lui Preda, i-a acuzat pe alţi scriitori din anturajul acestuia că, în ziua fatidică, înainte de a ajunge la Mogoşoaia, au băut împreună, conspirând la moartea acestuia. “Dacă l-a omorât Securitatea, voi aţi fost securiştii”, a acuzat Ivănescu. Criticul Alex ştefănescu scria, în 1999, în articolul “Moartea lui Marin Preda - un subiect de roman poliţist”, din România literară: “A început să circule zvonul că Marin Preda a fost, de fapt, «lichidat », fie de oamenii lui Ceauşescu (fiindcă devenise incomod prin independenţa sa), fie de agenţi ai KGB (fiindcă în romanul «Delirul» îl prezentase cu o anumită înţelegere pe Ion Antonescu)”. În fine, fratele scriitorului, Alexandru Preda, cunoscut ca Sae, îi făcea o mărturisire dramatică, într- un interviu din 2006, lui Gabriel Argeşeanu: “Cred, în sinea mea, nu puţin, ci mult, că în mod cert a fost omorât. Dumnezeu ştie de cine şi cum”.
"Cel mai iubit dintre pământeni", ultimul roman
Marin Preda s-a născut la 5 august 1922 în comuna Siliştea Gumeşti, judeţul Teleorman, pe care-l va evoca apoi în operele sale. După mai multe schiţe şi povestiri publicate în ziarele vremii, debutează în 1948 cu volumul “Întâlnirea din pământuri”. Se impune drept unul dintre cei mai importanţi scriitori ai epocii sale cu: “Moromeţii” (primul volum a apărut în 1955, al doilea - în 1967), “Imposibila întoarcere” şi “Marele singuratic” (1972), “Delirul” (1975), “Viaţa ca o pradă” (1977). În 1980, cu câteva luni înainte să moară, apare “Cel mai iubit dintre pământeni”.
Voia să-şi cumpere casă cu 450.000 de lei
în dosarul intrat în posesia Marianei Sipoş se află şi un proces-verbal cu lista bunurilor şi a obiectelor găsite în camera în care a murit Marin Preda. Printre acestea se află manuscrisele romanului “Delirul” (volumul I), “Moromeţii”, “Viaţa ca o pradă”, “Cel mai iubit dintre pământeni” şi mai multe agende cu însemnări, predate lui Cornel Popescu, redactor- şef la Cartea Românească. Pe masa de lucru a lui Preda şi în sertarele biroului său au fost găsite, printre altele, suma de 2.910 lei (în numerar), un carnet CEC cu o depunere de 162.000 de lei, o chitanţă de 450.000 de lei privind cumpărarea unei case, mai multe ceasuri, icoane şi tablouri, toate fiind încredinţate soţiei scriitorului, Elena Preda.
Cadavrul, îmbrăcat cu pijamale şi pardesiu
în dosarul medico-legal întocmit la moartea lui Marin Preda sunt notate cu minuţiozitate poziţia şi starea cadavrului marelui scriitor. “Pe marginea patului de lângă fereastră (...) se află în poziţie culcat (...) Marin Preda (...) Din gură şi din nas se scurge o mucozitate (...) cu miros puternic de alcool (...) Pe regiunea abdominală (...) încă se percepe căldura corporală. Moartea poate data de circa 8 ore (...) Cadavrul este îmbrăcat cu pijamale, papuci şi un pardesiu înspicat negru cu alb. Pe cearşaf, în dreptul patului şi pe jos, în apropierea patului, se găsesc urme de vomă”.
Spionat de Securitate
Marin Preda avea dosar de urmărire, iar arhivele dezvăluie că securiştii intrau noaptea în biroul său de la editură, ştiau că se ceartă des cu soţia şi aflaseră cine îl antrena la băutură pe marele scriitor.
Unul dintre marile mistere de după moartea lui Preda e dispariţia mai multor manuscrise pe care scriitorul le păstra într-o valiză depozitată la Editura Cartea Românească. în volumul său, Mariana Sipoş dezvăluie că la inventarierea manuscriselor de la editură, dispărute de atunci fără urmă, nu au fost invitaţi nici fratele lui Preda, Alexandru, despre care scriitorul fusese auzit de mai multe ori spunând că, în cazul în care ar fi murit pe neaşteptate, doreşte ca acestea să fie predate fratelui său, şi nici secretara lui Marin Preda, cea care- i bătea la maşina de scris toate manuscrisele.
Se certa des cu soţia
Mai mult, Sipoş a descoperit în arhivele Securităţii faptul că Preda, în calitate de director al Editurii Cartea Românească, fusese pus sub urmărire şi că Securitatea făcuse mulaje după cheile de la biroul său, pentru verificări amănunţite care urmau să fie efectuate noaptea! De altfel, Securitatea spiona în amănunt viaţa privată a lui Preda, aşa cum reiese dintr-o notă din arhive: “De circa 10 ani obişnuia să consume băuturi alcoolice. Avea dese certuri cu soţia şi locuia aproape tot anul la Mogoşoaia. Era antrenat la băutură de către scriitorii Eugen Simion, Mircea Dinescu şi Nicolae Manolescu”.
