CINE-OCHI: Monica si bestia

Monica este Monica Bellucci: una dintre cele mai frumoase femei in viata. Bestia este „bestia din Gevaudan”: un monstru care omora tot ce-ntalnea in cale, dac-aveai ghinionul sa treci prin tinutul francez in veacul al XVIII-lea. Ce are in comun Monstrul cu Monica este faptul ca apar la fel de putin (si e mai bine, respectiv mai rau, pentru spectator…) in acest fantastic, salbatic de fascinant „Fratia lupilor” regizat de Christophe Gans.
Suntem in 1766, deci: Versailles, Louis Quinze, chiolhanuri si ghicitori… Poporul geme sub jug in timp ce aristocratii nu fac nimic: isi omoara timpul prin saloane organizand intrigi, petreceri si vanatori, iar cand se plictisesc de ele, pun la cale comploturi tenebroase – care sunt tot jocuri de societate, dar mai palpitante. In aceasta lume moarta de plictiseala se intampla ceva care face ca Franta, de la vladica pana la opinca, sa tremure de spaima: un misterios monstru incepe sa pape din popor! Iar poporul gaseste un motiv in plus sa geama, ba chiar sa ceara interventia autoritatilor.
Singurii suficient de curajosi sa infrunte bestia sunt un tanar nobil (Samuel Le Bihan) si prietenul sau indian (Mark Dacascos).
Povestea e atat de incurcata incat merita sa bifezi filmul ca sa vezi cum o descurca Gans. Dureaza peste doua ore, si daca ti se pare ca prima parte nu e decat un joc gratuit de-a aparatul de filmat in lumea efectelor digitale, ai rabdare: urmarea e pasionanta ca un serial „paranormal” si emotionanta ca o melodrama virila. „Fratia lupilor” e genul acela de film de aventuri de care ne era dor, dar ne era rusine s-o recunoastem. Eu l-am vazut o data, dar nu mi-e rusine sa recunosc ca mi-e dor sa-l mai vad o data…

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE