CINE-OCHI: Zana si cersetorul

„Amelie” este un basm cu o Zana-n bocanci (Audrey Tautou, delicioasa!), pitici de gradina ce zboara-n jurul globului si fotografii care vorbesc. Regizat cu verva si imaginatie semi-digitala de Jean-Pierre Jeunet, „Amelie” va fi „bomba” franceza de la viitoarele Oscaruri. „Fabulos destin” pentru un filmulet simpatic, ce pune poezia la locul ei (in inima oamenilor) dupa ce umorul a cautat-o peste tot – inclusiv printre zarzavaturi…
Cand Nae Caranfil m-a rugat sa prezint „Filantropica” la premiera, l-am refuzat: filmul tocmai primise 6 (sase) premii UCIN, asa ca „recomandarea” mea era de prisos. In plus, daca as fi acceptat, as fi girat un abuz; nu pentru ca filmul n-ar merita 6 (sau chiar mai multe) premii, ci pentru ca – in mod normal – chestia ar fi trebuit sa se intample cam anul viitor, pe vremea asta. „Filantropica” este primul caz pe care-l stiu de film lansat cu o „salba” de premii atarnata de gat… Lasand la o parte originalitatea premierei-cu-premii (doar suntem in Romania!), „Filantropica” e o foarte savuroasa fabula (post) moderna, cu gaselnite garla („sindicatul” cersetorilor, de pilda), replici care fac plici si un ton atat de diferit de jalea din cinema-ul autohton incat Nae ar trebui, inainte de toate, decorat cu „Vitamina anului” pentru buna inspiratie de a vedea o comedie de milioane acolo unde altii nu vad decat drame de doi lei. Scenarist inteligent si abil, Caranfil sterge de praf cliseele in vigoare, stoarce lacrimi (de ras) din proza cotidiana si nu uita o clipa ca Inventia (nu Imitatia) e calea cea mai sigura spre Cinema-ul de calitate. „Filantropica” impaca – in fine! – spectatori si critici, intr-o tara unde si unii, si altii se uita mai mult la tv…

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE