Cleo – Frodo: 1-0

Pana la „Asterix & Obelix/Misiune: Cleopatra”, o comedie frantuzeasca putea fi de trei feluri: de limbaj, de limbaj si de limbaj… Povestea celor doi gali si a romanilor care au avut ghinionul sa le iasa-n cale a fost mai mult o gluma cu circuit inchis: prea multe bancuri franco-franceze, prea multe jocuri de cuvinte, prea multa trancaneala (intraductibila)! In „Misiune: Cleopatra” (regizat de Alain Chabat, care-si asigura si partea Cezarului), multe din acestea au ramas, dar nu-i nici o paguba daca nu le pricepi pe toate: exista o sumedenie de gaguri vizuale care fac toti banii. Chabat trage cu ochii la clipuri, la reclame, dar si la desenele animate – care sunt nepotelele benzilor desenate (momentele cele mai bune sunt chiar acelea care se tin de „fusta” bunicutei BD). Dincolo de citate (cel din „Tigru si dragon” este mortal!), dincolo de Monica Bellucci in chip de Cleopatra (o taie pe coana Lizica!) si de gaselnite daramatoare (o mata zicand „Moa”!), „Misiune: Cleopatra” e precum Cleopatra pentru Istorie: o hieroglifa „coafata” la Hollywood – mai desteapta decat Hollywoodul si mai amuzanta decat hieroglifa! Pe cat de sprintar e filmul francez, pe-atat de greoi „Stapanul inelelor: Cele doua turnuri”, continuarea aventurilor dlui Frodo. Trei ore batute pe muchie, te uiti pe ecran si nu-nte-legi cine te-a pedepsit! Filmul lui Peter Jackson se vrea grandios, dar nu e decat bolovanos. Se vrea sumbru, dar nu e decat sinistru. Actorii joaca la fel de subtil ca-n „Xena” (cu o mentiune pentru Elijah Wood, incremenit in teama-spaima-spaima-teama), iar suspansul e demn de jocurile video. Raman efectele speciale – dar e suficient sa vezi „copacii luptatori” ca sa te umfle rasul… Si cand te gandesti ca mai urmeaza un episod!

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE