Realitatea neagră din abatoarele din Germania, povestită de români: “Am plecat de acolo, deoarece nu am permis să fiu umilit și tratat ca un sclav”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Îmbolnăvirea în masă a muncitorilor din abatoarele germane a scos la iveală condițiile de muncă grele și felul în care se încalcă legea și drepturile angajaților. Români care lucrează în companii mari din Germania au povestit pentru Libertatea cum sunt tratați și, mai ales, cât de mult își doresc să strângă bani ca să se întoarcă acasă.
Cuprins:
Condiții de cazare inumane, în camere mici și cu șobolani, ore suplimentare neplătite, șefi care își înjură angajații și program de cel puțin zece ore pe zi, șase zile pe săptămână. Iadul prin care trec mulți angajați români din abatoarele germane este greu de închipuit.
Vasile (nume folosit pentru a-i proteja identitatea, n.r.) a acceptat să povestească pentru Libertatea prin ce trece. Își dorește să se întoarcă acasă anul ăsta de tot, dar vrea să mai facă niște bani înainte și îi e frică de șefi.
Și-a cumpărat casă în Slatina, de unde e, și abia așteaptă să revină.
“Dacă ar crește salariul, aș rămâne… Asta e, încerc să-mi îndeplinesc țelul și să plec acasă. Oricum, mult nu mai aveam de gând să stăm. Voiam să plecăm în vara asta acasă, ne-am luat apartament, dar virusul ăsta ne-a cam dat planurile peste cap. Așteptăm să se liniștească apele”, spune românul.
10 ore pe zi la tranșat carcase de animale
În zece ani de lucrat în abator, românul se simte epuizat. “Muncă grea și multă, șase zile pe săptămână. Opt-zece ore pe zi, în afară de pauze. Intrăm la ora 17.00 și ieșim dimineața la 3.00”, spune muncitorul.
”Munca în abator e epuizantă. Piesele vin pe bandă într-un ritm copleșitor. Două ore jumătate în același ritm. Sunt oameni care sunt puși la posturi- cheie să dea mai repede pe bandă. Oameni fără inimă care pentru niște bani în plus îi chinuie pe ceilalți. Sunt și români printre ei, culmea…”, povestește dezamăgit Vasile.
Nu primește bani pentru sărbătorile legale pe care le lucrează, nici pentru zilele de duminică.
El a ajutat alte șase persoane să se angajeze la abator. Ai zice că e o cruzime să aduci pe cineva să lucreze în asemenea condiții, dar la fel de cumplit e și să nu ai cu ce trăi în țară. “Eu am fost necăjit de mic, îs de la țară. Știu ce înseamnă să n-ai…”.
Se împacă cu gândul că nu vor face asta la nesfârșit. Și anii trec, la fel cum trec și carcasele de animale pe benzile transportoare, în abator. Prea repede pentru puterea unui om.
E o muncă ce te rodează fizic și psihic. Și, în plus, angajații sunt și frustrați că nu sunt plătiți cu cât ar trebui.
“Condițiile de cazare erau mai rele ca la pușcărie”
3.048 de euro. Atât ar fi trebuit să primească pentru luna trecută Cornel (nume fictiv), dacă i s-ar fi plătit orele suplimentare. A făcut 254 de ore, iar o oră e plătită cu 12 euro. Românul de 26 de ani lucrează șase zile pe săptămână într-un abator. Al doilea pe care l-a schimbat în cei cinci ani de când e în Germania.
“Orele suplimentare nu se plătesc și nu sunt opționale, facem în fiecare zi. Și totuși chiar dacă nu sunt intermediari care te angajează, tot găsesc o modalitate prin care să te plătească mai puțin”, spune românul.
Locuiește cu chirie pentru că în apartamentele puse la dispoziție de companie, condițiile erau îngrozitoare. “Condițiile erau mai rele ca la pușcărie înainte de virus. Acum sunt mai bune, dar stau în chirie acum. Înainte de virus stăteau câte șase oameni într-o cameră de 4 pe 4 metri. Era un șobolan în baie”, povestește tânărul.
Acum lucrează într-un abator și e plătit mai prost decât înainte, însă nu mai putea suporta condițiile.
Trebuia să desfacem pe piese carcasele de vită, pulpă, coaste anterioare, gât. Toate părțile de la vită trebuiau separate. Erau puse pe cârlig și trimise la dezosat. Mă durea tot corpul mereu”. Cornel, muncitor în abator:
Dar nu munca grea l-a făcut să-și dea demisia, a știut de la început ce-l așteaptă. Nu s-a putut însă împăca cu felul în care a fost tratat.
Șefii îi înjurau ca să lucreze mai repede
Am plecat de acolo deoarece nu am permis să fiu umilit și tratat ca un sclav. Șefii erau obișnuiți să țipe la oameni, să îi înjure și eu nu am acceptat asta. Și începusem să am probleme din cauza asta. Mi se căuta nod în papură. Cornel, angajat în abator:
Bărbatul se gândește să accepte să lucreze la negru. E dispus să-și asume riscurile, pentru condiții mai bune și bani mai mulți. O perioadă, cel puțin. În ceea ce privește angajații români, Cornel crede că sunt și persoane care le fac probleme angajatorilor nemți.
Vin să lucreze în abator și fură cutiile și echipamente de protecție. Sau vin la abator și fac spargeri în șantiere și fură scule și obiecte din șantier.Cornel, angajat în abator:
Pandemia le-a oprit planurile multor români. Mulți s-au îmbolnăvit sau companiile i-au trimis în izolare. Așa că mulți care voiau să-și schimbe locul de muncă sau să vină în țară au trebuit să își amâne planurile. Doar într-un singur abator sunt în jur de 650 de români bolnavi de COVID-19.
Peste 700 de mii de români lucrează în Germania, potrivit unei statistici din 2018.
