Confesiunile unor criminali minori

Unii „palmeaza” lingura, transformand-o in arma

Poarta de fier, vopsita in gri, ascunde o alta lume. in stanga e cladirea administrativa, in dreapta un mic parculet si o sera, iar in spate se vad scoala si cele doua camine. Atmosfera e completata de gratii masive din fier si de sarma ghimpata. Tot in stanga, dupa ce treci de capela si de ateliere, se afla cantina, de unde razbate un miros puternic de ciorba de legume. Se iese de la masa, in sir indian. Nu ai cum sa te simti confortabil, mai ales daca esti femeie. Desi suntem insotiti de comandantul unitatii, Marinel George Candidatu, si de profesorul Liviu Buteica, directorul adjunct, detinutii se simt in largul lor. Daca nu comenteaza, arunca priviri care sugereaza perfect ce simt. Unii sunt imbracati in bleumarin (minorii), altii in kaki (tinerii), iar cativa in propriile lor haine. Fiecare duce in camera cate un sfert de paine. Gustarea dintre mese. Seria a doua isi termina pranzul. E un zumzet prelung, pe tonuri joase, din care se distinge ba un hohot de ras, ba un stranut sau o repriza de tuse. La iesire, sub privirile gardienilor, isi arunca lingurile intr-o imensitate de oala. Unii le mai palmeaza, si cu o rabdare pe care nu o poti avea decat in spatele gratiilor, unde timpul curge greu si fara surprize, le freaca de pervazuri, faurindu-si… unelte. Arme albe.
Seria I se afla deja in camere. Cu pieptul gol sau in maiouri, baietii stau agatati de gratiile de la ferestre. Privesc la noi, ne fac semne, chiuie, striga, schimba impresii. Doi flacai dau cu matura, iar un grup mai maricel se afla pe terenul de sport, supravegheati de un profesor si de gardieni.
Caminele seamana cu cele pentru elevi sau studenti. Intram in cel in care tocmai se spalase pe jos. Miroase ciudat, a transpiratie amestecata cu detergent, a aer inchis si praf ud. La intrarea pe culoar, un gardian strajuieste gratiile vopsite in rosu. Omul deschide prima usa din stanga, unde patru flacai stau ca la apel. Au avut timp sa faca ordine si sa-si lase agatate de barele de fier ale paturilor doar sosetele. Au televizor, deschis pe Atomic, grup sanitar si o camara. Pe unul dintre cele 8 paturi supraetajate, fix in mijloc, aranjata ca pe rafturile din Obor, se afla o pereche de adidasi nou-nouti. Probabil neincaltati.

Homosexualitatea – subiect tabu

Deasupra usii, prinsa-n cui, o icoana, iar doua palme mai incolo, lipite cu pasta de dinti, cateva pagini din reviste, cu formatii ceva cam depasite. Dupa ce marturisesc ca se uita la telenovele, cei patru cad de acord ca cea mai buna vedeta din Romania e Nicoleta Luciu.
in puscaria de la Craiova, la fel ca si afara, gusturile se… educa. Pe primul loc in materie de muzica se situeaza manelele, pe care, vrei, nu vrei, esti nevoit sa le agreezi. Moneda de schimb este tigara, iar homosexualii – subiect tabu, mai ales cand e deschis de oaspeti. Ca-n orice loc unde nu exista decat barbati, gay-ii sunt „perfecti” sa substituie himerele sexuale.
„Nu stiu daca sunt homosexuali intre noi. Nu vorbim despre asta. incercam sa uitam unde suntem, spune Pandele, un tanar condamnat la 20 de ani pentru omor deosebit de grav. Vorbim mereu de greselile pe care le-am facut, de fete si de ce o sa facem cand iesim”. Dumitru Pandele este arestat din 1998 si mai are inca zece ani de carcera. Cu un bolovan si obiecte contondente si-a omorat tovarasul de joaca. Ar vrea o familie, o casa si… sa fie fericit. E talentat la pictura, a luat chiar premiul I la unul din concursurile organizate in penitenciar, canta la chitara si participa la cat mai multe programe culturale. Este in clasa a V-a. in libertate, spera sa se angajeze la un service, ca mecanic si sa-si ia un Cielo.
Ionut Blocau are 14 ani si este arestat pentru furt. A mai fost si in alte puscarii, dar i se pare ca „aici e mai multa libertate”. Cand l-au prins, fugise deja de trei ani de acasa. Nu de alta, dar ii murise mama. Se stabilise in Zalau, cu inca un pusti.

„Furam telefoane si le vindeam in piata”

„Aveam apartamentul nostru pe care-l inchiriasem si furam de prin birouri, din magazine. Furam telefoane si le vindeam pe piata. M-au gasit cu 110 milioane”. Acum plange de dorul surioarei lui, desi mai are inca doi frati. Visele lui nu bat prea departe. Vrea sa termine 8 clase si sa se angajeze mecanic. Spune ca nu va mai fura.
Adi (20 de ani) si Claudiu Hoca (19 ani) sunt inchisi de 4 ani. Nu vor sa vorbeasca despre fapta lor, dar unul din asistentii sociali spune ca si-au omorat bunica. „Toata lumea da vina pe anturaj, dar sa stiti ca asa este. Cei cu care umbli te strica”. Fratii criminali sunt foarte diferiti. Cel mare pare impacat cu soarta, celui mic ii „vajaie” in urechi sunetul libertatii. Pe brate poarta urmele lasate de o lama. „Voiam sa-mi treaca necazul”, spune, in timp ce deseneaza o casa si o biserica. Are corpul lucrat si pumnul mare, butucanos. Pare ca se pregateste de Legiune. Frate-sau, cu o mutra intelectuala, deseneaza un castel scotian si vorbeste de Jules Verne. Apoi, recunoaste ca cel mai mult ii place Sandra Brown. „Sper sa imi fie iertate pacatele… Dumnezeu mi-e martor, am incercat sa ma schimb”.

Detinutii fac croitorie si invata sa picteze

Legea acorda circumstante atenuante minorilor din Penitenciarul de la Craiova, acestia petrecandu-si dupa gratii 1/3 din perioada stabilita de judecator, in timp ce tinerii fac 2/3 din pedeapsa. Pentru a-i ajuta, Ministerele Educatiei si Justitiei organizeaza in timpul detentiei cursuri de scolarizare. Astfel, in anul scolar 2003-2004, unitatea de la Craiova a functionat cu 28 de clase: 2 de curs primar, 10 de gimnaziu si 16 de invatamant profesional (pentru tamplari, sudori, strungari, zidari, agricultori). Pentru timpul liber exista activitati culturale precum „Artizanul”, pentru dezvoltarea simtului artistic, „Lupta cu viciile”, „Alege sa traiesti in familie” sau „Gong”, program de terapie prin teatru. in plus, diverse ONG-uri vin in ajutorul detinutilor, organizand cursuri de croitorie si pictura sau pentru bucatari, frizeri si zugravi.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE