Consiliul Concurenței cere schimbarea mecanismului de calculare a prețului pentru apa industrială. Hidroelectrica, la cuțite cu Apele Române din această cauză
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Consiliul Concurenței vrea schimbarea mecanismului de calculare a prețului pentru apa uzinată industrial, după ce Hidroelectrica s-a plâns încă din 2012 de sumele foarte mari plătite pentru apă, aceasta fiind una dintre cauzele intrării în insolvență a acesteia. Aceste tarife sunt colectate de către Apele Române, care ar trebui să folosească banii la construirea de diguri de protecție împotriva inundațiilor.
Cuprins:
Aceeași problemă a fost reclamată și de către Nuclearelectrica, la care costul cu apa folosită pentru răcirea instalațiilor de la Cernvodă a ajuns să fie 4% din costurile totale, aproape jumătate din cât este costul cu uraniul, de 7% din total.
De asemenea, și Complexul Energetic Oltenia are aceeași problemă deoarece termocentralele sale aflate pe Jiu utilizează apa pentru răcire, dar nu o consumă efectiv, ci o retrimite în râu. Numai că o plătește de mai multe ori, de fiecare dată pentru fiecare termocentrală.
Ce a găsit instituția
Mecanismul de tarifare a apei utilizate pentru producerea energiei nu este transparent şi permite intervenţia arbitrară asupra nivelului contribuţiei plătită de operatori, ceea ce conduce la impredictibilitate, a constatat Consiliul Concurenţei în urma anchetei sectoriale privind gestionarea resurselor de apă de suprafaţă.
La ora actuală, toti producătorii de energie din surse hidro plătesc același tarif, neţinându-se seama de o serie de factori tehnici: tipul hidrocentralei (cu lac de acumulare sau amplasată pe firul apei), înălţimea căderii de apă, poziţionarea pe firul apei (spre izvoare sau spre vărsare). Ca urmare, nivelul tarifului, pe care o plătesc producătorii de energie din surse hidro, de 1,1 lei/1000mc, are un impact diferit în costuri, în funcţie de tipul de hidrocentrală.
”Astfel, la nivelul anului 2015, Hidroelectrica cheltuia pentru producerea energiei, în medie, 20,28 lei/MWh, ceea ce reprezenta aproximativ 16,88% din preţul energiei pe piaţa reglementată şi 12,17% din preţul de pe piaţa concurenţială. Comparativ, în 2009, costul apei pentru producerea energiei era de 4,38 lei/MWh, adică 5,24% din preţul pe piaţa reglementată şi 3,94% din preţul de pe piaţa concurenţială”, se arată într-un comunicat al Consiliului Concurenței.
O situație și mai complicată este în cazul hidrocentralelor de la Porțile de Fier.
În 2015, ponderea apei în preţul de producţie al energiei era de 21,4% din preţul pentru piaţa reglementată şi 15,4 % din preţul de pe piaţa concurenţială, faţă de 2009, când era de 6,8% şi, respectiv 2,1%.
Statul român, surprins în acțiune
”În acelaşi timp, tariful plătit de termocentrale şi de centrala nucleară pentru apa de răcire (24 lei/1.000 mc) este de 22 de ori mai mare decât cel plătit de centralele hidro, chiar dacă această apă provine din aceeaşi sursă.
În cazul termocentralelor aproximativ 95% din apa brută este folosită pentru răcire şi integral returnată în sistem, restul de doar 5% fiind apă „consumată” efectiv în procesul tehnologic pentru abur. Cu toate acestea, tarifele nu sunt diferenţiate în funcţie de modul de utilizare a apei, termocentralele plătind ca şi cum aceasta ar fi integral consumată pentru abur”, arată Consiliul Concurenței.
Centrala de la Cernavodă, altă situație ciudată
”Pentru centrala nuclearelectrică (de la Cernavodă - n.r.), costul cu apa este comparabil cu cel al combustibilului nuclear, care reprezintă 7% din cheltuielile totale de exploatare”, arată Consiliul Concurenței.
În agricultură și piscicultură apa chiar se consumă
Spre deosebire de producătorii de energie, care redau apa înapoi pe râu, irigaţiile şi piscicultura consumă efectiv apa.
Contribuţia plătită pentru irigaţii este de 3 lei/1000 mc, iar pentru piscicultură, nivelul acesteia este semnificativ mai mic, respectiv 0,5 lei/1000 mc. Ca urmare, în 2015, fermele piscicole au consumat un volum aproape dublu faţă de 2010, ceea ce înseamnă mai multă apă decât au folosit toate termocentralele în acelaşi an.
Volumul de apă folosit pentru irigaţii este de 2,5 ori mai mic decât cel consumat în piscicultură şi păstrăvării.
România foloseşte pentru irigarea culturilor agricole doar 5,4% din apa captată, mult sub media Europei care este de 14%.
Apele Române, stăpânul banilor
Administratorul apelor ce fac parte din domeniul public este Administraţia Naţionala Apele Române (ANAR), instituţie ce are printre atribuţii şi alocarea dreptului de utilizare a resurselor de apă de suprafață pe bază de contract.
De asemenea, propune reglementări (inclusiv preţul/tariful) şi încasează sumele facturate, poate acorda bonificaţii, aplică penalităţi, acestea reprezentând venituri ale ANAR.
”Contribuția” ar trebui să se transforme în redevență
La ora actuală, apa se tranzacţionează în baza unui contract, numit abonament. Plata utlizării apei, exprimată în lei/1000 mc, se numeşte „contribuţie” şi nu este avizată de Ministerul Finanţelor Publice.
”Ca urmare, Consiliul Concurenţei recomandă adaptarea legislaţiei în vigoare pentru a se clarifica statutul economic şi juridic al apei, respectiv „resursă naturală”, astfel încât să poată fi concesionată contra unei redevențe.
De asemenea, autoritatea de concurenţă recomadă elaborarea unui mecanism de tarifare a utilizării apei, transparent, bazat pe analiză economică, care poate acoperi costurile de funcţionare al ANAR şi de respectare a legislatiei de mediu, dar să fie avizat de Ministerul Finanţelor.
În acelaşi timp, Consiliul Concurenţei propune ca tariful plătit de producătorii de energie să fie corelat cu caracteristicile tehnologice ale capacitătilor şi cu cantitatea de energi electrică vândută”, arată instituția în comunicat.
Raportul anchetei sectoarial privind gestionarea resurselor de apă de suprafaţă va fi supus dezbaterii publice, pe pagina de internet a instituţiei.
