Country si Kalinka

Daca si in preziua summitului NATO, ca, de altfel, de la inceputul mandatului sau, presedintele Basescu nu aplauda decat ritmurile country-ului texan al lui Bush, refuzand Kalinka lui Putin, ‘ramasa in razboiul rece’, i-a descoperit se pare valentele cu prilejul vizitei, primita cu gratitudine, a presedintelui rus si al invitatiei de a merge, la randu-i, la Moscova. Nuantarea atitudinii romanesti e benefica si categoric nu inseamna o trimitere la zicala cu doua luntrii. Un stat care-si vede interesul national, mai ales o tara mica, piloteaza in functie de acesta, lasandu-si porti deschise. Printr-o politica ferma, nu duplicitara, dar flexibila si avand oricand alternative clar declarate. Exclusivismul ne-a adus mai mult pagube. French-cancan-ul ne-a cam lasat in spagat. Valsul vienez ne-a tras de sub picioare titeiul. Tarantella ne-a manjit cat a putut imaginea. Trebuie sa invatam ca si politica e o afacere si ca nimeni nu face pur si simplu donatii.

Cel mult te crediteaza pe termen lung, sau cu o dobanda nu financiara, ci politica.

Cu Rusia avem, dincolo de justificate resentimente istorice, certe si vitale interese economice actuale si de perspectiva. Faptul in sine ca afacerile se ridica la 5 miliarde de dolari nu spune nimic. Pentru ca importam mult (mai ales gaze, la un pret exorbitant, cel mai mare din Europa, suportat din ce in ce mai greu de o populatie cu resursele secatuite) si exportam te miri ce si mai nimic. Deficitul comercial e urias, iar acesta poate zdrobi o tara mai rau decat orice racheta, nici un scut NATO neputand-o apara. Inca multi ani economia europeana va depinde de robinetul de la Moscova. Care, fie si cu cinism, nu ezita sa-l foloseasca. Un adevar sever, pe care Berlinul sau Parisul l-au inteles. Il pricepe, in fine, si Bucurestiul?

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE