Criminalii din spate

Un efect emotional, o reactie punctuala marcheaza cazul sfarsitului terifiant al micutului de patru ani din Bistrita, impins in moarte, dupa chinuri ingrozitoare, de o asistenta maternala. Pe care statul o platea cu o suma depasind doua salarii minime, spre a-i inlocui pe cat posibil mama aflata in puscarie. Oricine a aflat de oribila crima a gandit ca legea talionului, viata pentru viata, inca ar fi prea blanda pentru o asemenea fapta. Altundeva, inclusiv in ‘tara celei mai solide democratii’, monstrul ar risca injectia letala sau scaunul electric. Nu si in Romania, unde, indiferent de gravitatea si de numarul crimelor, faptasul ajunge doar in puscarie. Mi-e teama ca, sub actuala legislatie penala, bestia va fi libera peste vreo zece ani. Mai ales daca un avocat abil va izbuti sa demonstreze ca n-au fost premeditare si nici omor deosebit de grav. Vom vedea cum vor decurge ancheta si procesul, dar, ca si predecesorii sai, ministrul Catalin Predoiu cloceste prea mult noul Cod Penal.

Exista insa riscul perpetuarii imprejurarilor si conditiilor care au favorizat crima. Faptasa nu s-a ivit noaptea, dintr-un codru. Intr-un oras mic, unde fiecare cunoaste pe fiecare, a fost selectata si apoi, teoretic, evaluata si supravegheata de autoritati. Dar niste birocrati locali tembeli doar si-au bifat atributiile. Des, mult prea des apar astfel de situatii grave – copii maltratati, abuzati, torturati, iar functionarimea se spala pe maini. Chiar in cazul de la Bistrita doua reprezentante de rang inalt ale Autoritatii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului balmajeau pe la televiziuni fraze cretine despre prevederi legislative, despre sistemul institutional. Or, tocmai acest sistem nu functioneaza, iar cei din interiorul lui devin astfel, prin pasivitate, complici la crima. Fara insa a plati barem cu slujba, daca nu cu propria libertate.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE