China se află într-o criză demografică profundă, care pune în pericol intenția de a domina economia mondială. Creșterea rapidă a economiei chineze din perioada de reformă, între 1978 și începutul anilor 2000, a fost susținută de o populație activă în continuă expansiune, care a atins un vârf de 75% din totalul populației în 2010. Însă, declinul demografic, alimentat de politica unui singur copil și de scăderea ratelor fertilității, a dus la o scădere a populației totale încă din 2021, când țara a atins apogeul demografic de 1,4 miliarde de locuitori, arată o analiză publicată de portalul Foreignaffairs.com.
Cuprins:
Populația activă din China, cuprinsă între 15 și 64 de ani, a intrat într-un declin semnificativ, iar populația în vârstă de 65 de ani și peste va reprezenta 30% din totalul populației până în anii 2040, conform estimărilor. În același timp, natalitatea continuă să fie sub rata de înlocuire, ceea ce înseamnă că numărul total al locuitorilor scade cu trei până la patru milioane anual, echivalentul pierderii unui oraș de dimensiunea Los Angeles.
„China se îndreaptă spre un secol de declin demografic, iar acest lucru va remodela economia și politica țării la fel de dramatic cum a făcut-o creșterea demografică a secolului trecut”, notează sursa citată mai sus.
Pe lângă problemele demografice, China se confruntă și cu o paralizie politică. Sub conducerea președintelui Xi Jinping, Partidul Comunist Chinez (PCC) s-a îndepărtat de modelul său tehnocratic de guvernare, apropiindu-se tot mai mult de un regim autocratic bazat pe conducerea unui singur om. În 2018, Xi a eliminat limitele constituționale ale mandatului său, iar la Congresul al XX-lea al PCC, în 2022, a consolidat puterea personală, înconjurându-se de susținători loiali.
Această concentrare a puterii, combinată cu refuzul de a implementa reforme economice esențiale, precum creșterea consumului intern și întărirea rețelelor de securitate socială, înseamnă că China nu este pregătită să facă față provocărilor viitoare, mai arată analiza realizată de portalul Foreignaffairs.com. O astfel de rigiditate politică amintește de dinastia Ming, un regim sclerotic care a căzut din cauza stagnării și a diviziunilor sociale adâncite.
Problemele Chinei sunt amplificate de diferențele uriașe dintre populația urbană și cea rurală. În timp ce pensionarii din mediul urban au beneficiat în 2022 de pensii anuale în valoare de 6.080 de dolari, cei din mediul rural au primit doar 345 de dolari pe an. Aceste discrepanțe agravează tensiunile sociale și descurajează formarea familiilor.
Între 2013 și 2024, căsătoriile noi în China au scăzut cu 55%, iar strategiile guvernului de a încuraja natalitatea – precum bonusurile pentru copii și concediile parentale – s-au dovedit ineficiente.
O posibilă soluție pentru criza forței de muncă din China ar putea fi imigrația, așa cum s-a întâmplat în alte țări cu populație îmbătrânită, precum Coreea de Sud. Însă, politica de nativism promovată de PCC face dificilă atragerea forței de muncă străine. În 2025, guvernul chinez a anunțat un nou tip de viză pentru tinerii talentați din domeniile STEM, dar un val de opoziție publică a blocat implementarea acestei măsuri.
Situația din China oferă o lecție valoroasă și Statelor Unite. Deși SUA se bucură încă de un avantaj demografic datorită imigrației, rata natalității a scăzut sub nivelul de înlocuire încă din 2008.
În plus, o politică restrictivă în privința imigrației riscă să accelereze, pentru prima dată în istorie, declinul populației americane, conform unor date care urmează să fie publicate în 2027. Similar cu China, și SUA se confruntă cu blocaje politice și inegalități economice, iar aceste probleme ar putea împiedica adoptarea unor măsuri urgente pentru a preveni o criză demografică.
„Criza demografică nu este inevitabilă. Este rezultatul unor alegeri – fie susținem familiile, fie le impunem restricții; fie primim imigranți, fie îi excludem; fie sprijinim tinerii, fie protejăm privilegiile celor deja înstăriți”, se arată în analiza Foreignaffairs.com.
În timp ce China pare să meargă pe o cale fără întoarcere, Statele Unite mai au încă puterea de a lua decizii diferite, care să le asigure un viitor mai luminos.