Cum a renăscut Joséphine Baker în memoria Franței. De la vedetă uitată, la simbol al demnității, artei și rezistenței

De la vedetă la lupătoare în mișcarea de rezistență

Născută în 1906 la Saint-Louis, în Statele Unite, Joséphine Baker a avut o viață plină de provocări și realizări. Ea a cucerit Parisul în anii 20 cu talentul și libertatea sa de exprimare. În 1925, spectacolul său „Revue nègre” a fascinat publicul francez.

Criticul Georges Le Cardonnel a scris în Le Journal: „Sub excitarea crescândă a unui jazz dominat de tobă, unde disonanțele sunt magistral controlate, strămoșii pădurilor originare par că se trezesc în acești «negri», posedându-i. Frenezia lor se transformă treptat într-o bambulă”.

Baker a devenit cetățean francez în 1937 prin căsătoria cu omul de afaceri Jean Lion. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, ea s-a implicat activ în mișcarea de rezistență. A cântat pentru soldați, a distribuit alimente pentru nevoiași și a devenit agent de informații și pilot.

După război, artista a adoptat 12 copii din diverse țări, creând propriul său „trib curcubeu” în numele fraternității universale. Această inițiativă reflectă valorile de solidaritate și diversitate pe care le-a promovat întreaga viață.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 5

Recomandări

Omisiuni și inexactități în declarațiile de avere ale unei angajate APIA și ale soțului ei, un lider local AUR. Politicianul a trecut greșit de 13 ori prenumele nevestei sale

Lupta împotriva rasismului

Joséphine Baker a fost o voce puternică în lupta împotriva discriminării rasiale. În 1938, s-a alăturat Ligii Internaționale împotriva Rasismului. Mai târziu, a participat la mitingurile MRAP și a colaborat cu UNESCO pentru promovarea cauzei antirasiste la nivel global.

Un moment definitoriu a fost participarea sa la marșul de la Washington din 1963, alături de Martin Luther King. Baker a fost una dintre puținele femei care au luat cuvântul în fața mulțimii uriașe adunate pentru celebrul discurs „I have a dream”.

Recunoașterea tardivă

Deși a fost o stea strălucitoare în anii 20 și 30, popularitatea lui Baker a scăzut în timp. În ultimii ani de viață, a trăit în dificultate financiară, fiind ajutată de prințesa Grace de Monaco. În 1975, cu puțin timp înainte de moarte, a avut un ultim spectacol memorabil la Bobino.

Intrarea în Panteon reprezintă o recunoaștere tardivă a contribuției sale extraordinare. Această onoare reflectă valorile tot mai apreciate în societatea actuală: talent, libertate, rezistență, antirasism, curaj, feminism și solidaritate.

O figură inspirațională pentru prezent

Joséphine Baker rezonează cu publicul contemporan datorită complexității sale. Ea întruchipează diversitatea și intersecționalitatea, concepte foarte relevante în zilele noastre. Parcursul său de viață oferă o perspectivă unică asupra istoriei secolului XX și a relației Franței cu minoritățile.

Recomandări

Dezbaterea dintre Nicușor Dan și George Simion, audiența istorică pentru Euronews România

Artista aduce în Panteon energia și originalitatea sa, alături de „bărbații mari” și câteva femei-pionier deja onorate acolo. Această inițiativă reprezintă un pas important în recunoașterea contribuției femeilor de culoare la istoria și cultura Franței.

Moștenirea lui Baker

Intrarea lui Joséphine Baker în Panteon nu este doar un gest simbolic. Ea oferă o oportunitate de reflecție asupra modului în care Franța s-a raportat istoric la femeile de culoare și la diversitate în general.

Parcursul artistei, care îmbină universalismul cu atașamentul profund față de țara adoptivă, rămâne o sursă de inspirație. Convingerile, curajul și chiar fragilitatea sa umană oferă lecții valoroase pentru societatea contemporană.

Urmărește-ne pe Google News