Name: Ce are Lisabona și nu are Bucureștiul la transportul public
Uploaded: 2018-07-21T10:00:41+00:00
Description: Sistemul de transport public din capitala Portugaliei se aseamănă cu cel din Bucureşti, dar diferenţa o dă orarul de circulaţie, care în Lisabona este respectat cu sfinţenie. În plus,

Sistemul de transport public din capitala Portugaliei se aseamănă cu cel din Bucureşti, dar diferenţa o dă orarul de circulaţie, care în Lisabona este respectat cu sfinţenie. În plus, companiile de transport public din Lisabona au găsit o metodă prin care scot mai mulţi bani din buzunarele turiştilor.

Lisabona a devenit una dintre cele mai importante atracţii turistice ale planetei, capitala Portugaliei fiind vizitată în fiecare nu de peste 4,5 milioane de străini. Pentru aceştia, dar şi pentru cei aproximativ 500.000 de localnici, autorităţile locale şi Guvernul lusitan au conceput un sistem de transport în comun aproape fără cusur.

CARRIS este denumirea Companiei de Transport Public din Lisabona. La finalul anului 2017 avea peste 2.100 de angajaţi, dintre care 1.350 de şoferi de autobuz, 138 de vatmani şi o flotă de peste 600 de autobuze, 48 de tramvaie, trei funiculare şi un elevator. Iar statisticile arată că, anul trecut, peste 140 de milioane de călători au apelat la transportul în comun din Lisabona.

Elevador da Bica, unul dintre cele mai vechi funiculare din Lisabona, care face legătura între zona râului Tajo şi Bairra Alto din centrul vechi al capitalei Portugaliei

Recomandări

DOCUMENTE. Politizarea primăriilor în lumina reflectoarelor: rețeaua PNL, implicată în organizarea concertului lui Robbie Williams din București

Spre deosebire de Bucureşti, unde autorităţile locale au organizat trei licitaţii publice în ultimii 13 ani pentru a cumpăra vehicule noi, în Lisabona circulă autobuze fabricate chiar şi în anul 1997. Dar toate au aer condiţionat şi au fost atât de bine întreţinute încât cu greu îţi poţi da seama de anul fabricaţiei. În schimb, la capitolul tramvaie, excelează prin combinaţia între modern şi istoric. Pe micuţele şine din capitala Portugaliei întâlneşti atât tramvaie „vintage”, care arată precum cele din urmă cu 100 de ani, cât şi tramvaie moderne, articulate, dar ambele tipuri au fost construite în perioada 1994 – 1995.

Iar aceste tramvaie istorice, din lemn, care pe timpul zilei circulă fără geamuri, sunt foarte zgomotoase, te aruncă din stânga în dreapta la fiecare viraj, iar când accelerează sau frânează, dacă nu te ţii cu putere, ajungi pe jos, au o „priză” incredibilă la turişti. Sunt fascinaţi de ideea că pot circula cu un tramvai similar cu unul de acum 100 de ani, aşa că privesc această călătorie ca pe o aventură în trecut. Şi sunt dispuşi să plătească până la 3,70 euro pentru asta.

Grila pe preţuri aplicată de compania de transport public din Lisabona pentru călătoriile cu autobuzul, tramvaiul, funicularul, elevatorul şi metroul

Grila pe preţuri aplicată de CARRIS, compania de transport public din Lisabona, pentru călătoriile cu autobuzul, tramvaiul, funicularul, elevatorul şi metroul

Recomandări

PORTRET. Un bărbat cu dizabilități din Făurei schimbă destinele tinerilor romi, pe care îi convinge să meargă la facultate: „Avem astăzi ingineri, medici”

Bucureştiul are şi el tramvaie vechi, care se află în continuare în circulaţie, unele dintre acestea construite la începutul anilor 1970, dar lasă foarte mult de dorit la capitolul siguranţă şi igienă. Majoritatea sunt ruginite, cu vopseaua crăpată și scaune murdare. În 2015, Autoritatea pentru Protecţia Consumatorilor chiar a amendat RATB pentru condiţiile improprii de transport.

Aceeaşi situaţie o întâlnim şi la autobuzele Regiei de Transport Bucureşti, care deşi nu au decât cel mult 13 ani de când au intrat în exploatare, ridică multe semne de întrebare la capitolul siguranţa călătorilor. De mai multe ori, angajaţii RATB au recunoscut că iau piese de la vehiculele scoase din funcţiune, pentru a ”cârpi” autobuzele defecte. În plus, jumătate dintre maşini nu au aer condiţionat, ceea ce le transformă în adevărate cuptoare pe timpul verii, când temperaturile în interior depăşesc 40 de grade Celsius.

În comparaţie, toate autobuzele din Lisabona, chiar dacă unele au peste 20 de ani vechime, au aer condiţionat, iar în interior arată de parcă abia ar fi ieşit din fabrică. Ba chiar în unele miroase a parfum. Aşa că, atunci când urci, chiar ştii de ce plăteşti între 1,30 şi 1,85 euro pentru o călătorie. Nu de teama controlorilor sau a vatmanului, ori a şoferului, ci în primul rând pentru că simţi că beneficiezi, cu adevărat, de un serviciu.

Recomandări

Țopescu jr, contract special cu TVR: „Părțile convin că programul trebuie să atingă un rating de 0,0%”

Chiar dacă în București o călătorie costă doar 1,3 lei, adică aproximativ 25 de cenţi, mulţi străini din Bucureşti circulă fără bilet RATB. Iar o estimare din anul 2015 arată că cel puţin jumătate din numărul total de călători au mers cu mijloacele de transport în comun din Capitală fără a plăti.

Harta transportului public din Lisabona, care include rute de autobuz, tramvai, metrou şi tren

Sistemul de taxare în Lisabona e similar cu cel din Bucureşti, fiind utilizate carduri unice, pe care fie se stochează o sumă de bani, fie se înregistrează un abonament. Diferenţa e că acestea pot fi achiziţionate doar de la tonomate amplasate în zone centrale şi în gări, dar pot fi folosite pentru a călători atât cu autobuzele, tramvaiele şi metrourile din Lisabona, cât şi cu trenurile care fac legătura cu restul ţării.

Cel mai popular este cardul „zapping”, care oferă un tarif fix, de 1,30 euro,pentru cei care circulă cu autobuzul şi tramvaiul şi 1,90 euro pentru rutele de tren care fac legătura cu localităţile din apropierea Lisabonei.

Companiile de transport public din Lisabona au conceput, însă, un sistem prin care să obţină mai mulţi bani de la turişti. Aceste carduri „zapping” nu pot fi alimentate decât cu sume fixe: 3 euro, 5 euro, 10 euro, 15 euro, 20 euro, 25 euro, 30 euro, 35 euro şi 40 euro. Dar cum taxarea se face la zecimală, aproape de fiecare dată, turiştii alimentează aceste carduri cu mai mulţi bani decât ar avea nevoie pentru o călătorie.

De exemplu, să presupunem că un turist vrea să ajungă în Cascais şi alimentează portofelul electronic cu suma minimă, 3 euro. Ia din centru autobuzul până la gară, dar acolo trebuie să alimenteze cu alţi 3 euro, pentru că preţul unei călătorii cu trenul e 1,90 euro şi nu poate adăuga doar 20 de cenţi, cât ar fi diferenţa. Astfel, pe card rămân 2.80 euro blocaţi, pe care nu-i va putea folosi decât dacă va face alte călătorii. Şi chiar dacă ar fi alimentat cu 5 euro, tot ar fi rămas 1,80 euro blocaţi.

Prin comparaţie, cardul RATB poate fi alimentat cu orice sumă, dar nu poate fi utilizat decât la circulaţia cu autobuzul, tramvaiul şi troleibuzul. Pentru a avea acces şi la metrou, trebuie cumpărat un card unic comun, al cărui cost ajunge până la 34 de lei (aproximativ 7 euro).

VIDEO/Ce are Lisabona și nu are Bucureștiul la transportul public. Aer condiționat, curățenie până la miros de parfum, dar și prețuri mult mai mari

OAMENI ȘI BULDOZERE. Alegerea romilor: ”Credeți că nouă ne place să rămânem în mizeria asta?”. Ministrul pentru Diaspora pasează responsabilitatea

Știri mondene

Știri România