Cum să scapi de ploșnița puturoasă maro-marmorată care face ravagii în grădini
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Ploșnița marmorată asiatică, numită și „ploșnița diabolică”, este o insectă invazivă originară din Asia, semnalată în România pentru prima dată în jurul anului 2015.
Cuprins:
Insectele care amenință grădinile și culturile
În timpul toamnei, aceste insecte invazive se adăpostesc în locuințe pentru a hiberna, căutând căldură. Deși nu reprezintă un pericol pentru sănătatea umană, ele provoacă daune semnificative în grădini și livezi, potrivit publicației TF 1 Info.
Ploșnița cunoscută și sub denumirea de „Halyomorpha halys”, a apărut în Europa la începutul anilor 2000. Este o specie invazivă, capabilă să se reproducă rapid și în număr mare, fără a avea prădători naturali.
Dăunătorul afectează o mare varietate de plante, inclusiv fructe, legume, flori și culturi agricole. Înțepăturile ploșniței lasă pe plante pete decolorate sau necrozate, iar fructele pot fi deformate sau stafidite, compromițând comerțul și producția agricolă.
Cum arată ploșnița marmorată asiatică
Ploșnița diabolică are o carapace dură, măsurând între 12 și 17 milimetri, cu o culoare maronie, gri și albă. Emite un miros neplăcut atunci când se simte amenințată. Insectele au glande ce elimină un lichid urât mirositor specific ploșnițelor, atunci când se simt în pericol, ce sunt localizate pe partea dorsală a abdomenului și pe cea inferioară a toracelui.
Femelele depun câte 20-25 de ouă grupat, pe partea inferioară a frunzelor. Ouăle sunt caracterizate, inițial, de o culoare verzuie care devine albă odată cu trecerea timpului. Pe parcursul vieții o femelă poate depune câte 100-200 de ouă care au o perioadă de incubație de 4-5 zile.
Cum să scapi de „ploșnița diabolică”
Pentru a scăpa eficient de ploșnița marmorată asiatică este necesară combinarea mai multor metode adaptate contextului local.
Cea mai eficientă metodă de a scăpa de acest dăunător neplăcut este reducerea populației prin blocarea accesului acestora la iernat în perioada octombrie-noiembrie. Este recomandabil să închideți bine ferestrele și ușile în perioada când ploșnițele caută adăpost pentru hibernare. De aceea este bine să sigilați crăpăturile și fisurile din ziduri, tâmplărie și alte posibile locuri de adăpost. De asemenea, e bine să monitorizați plantele și resturile vegetale în care ploșnițele pot depune ouă. O soluție naturală este utilizarea mentolului diluat în apă, aplicat în locuri strategice din casă.
Pentru a evita mirosul neplăcut, nu este recomandat să le zdrobiți. Dacă au intrat deja în locuințe și alte spații închise, ploșnițele pot fi eliminate prin aspiratoare.
Folosirea insecticidelor este recomandată în culturile agricole și în jurul locuințelor, dar are efect limitat (2-3 zile) și ploșnițele pot reveni rapid. Aplicarea repetată a tratamentelor poate fi necesară, dar trebuie făcută cu precauție pentru a evita rezistența și afectarea mediului.
Capcanele cu feromoni sunt alte metode de monitorizare și reducere parțială a populației de ploșnițe.
Ploșnița de pat – boli și riscuri
Există și ploșnițe de pat (cimex lectularius). Ele există de aproximativ 115 milioane de ani, cu mult înaintea oamenilor, și sunt ectoparaziți care au evoluat probabil din paraziți ai liliecilor din peșteri.
Ploșnița de pat este o insectă hematofagă parazită a omului și a păsărilor (găina și porumbelul), cu aripi atrofiate, din subordinul heteropterelor, de culoare brună-roșiatică, cu corpul oval, turtit dorso-ventral și miros urât caracteristic, care trăiește și își depune ouăle prin crăpăturile pereților sau ale mobilelor și iese noaptea pentru a se hrăni cu sângele omului sau al păsărilor, iar în timpul zilei rămâne ascunsă.
Ploșnița de pat nu este cunoscută ca fiind vectorul vreunei boli, dar înțepătura ei se poate infecta. Combaterea se face cu insecticide speciale.
