Cursa spre o mina moarta

Minerii din Anina au fost inmormantati ieri. Cei sapte  n-au mai apucat sa vada cum guvernantii le ingropa mina din care duceau acasa bucata de paine. Ortacii ramasi in viata nici ca se mai gandesc sa ramana in abataje si, speriati, se cer in somaj. Mai bine flamanzi…

Va mai amintiti sloganul anilor ‘90 – “Ati prostit poporul cu televizorul!”? Ei bine, vorbele acestea mi-au strafulgerat memoria sambata, cand am asistat la evadarea premierului Tariceanu de la propria aniversare, zburand spre mina pe care urma sa o inchida definitiv peste cateva luni si unde, inca de dimineata, ministrul sau Codrut Seres se afla in fruntea autoritatilor care gestionau tragicul eveniment. Sau la maratonul presedintelui Basescu, intre botezul din comuna Piscu, jud. Galati si gura minei Anina, din Caras-Severin, acolo unde oamenii isi plangeau mortii rapusi de explozia gazelor! Observand pe micul ecran “activitatea” de la Anina a premierului si presedintelui, nu intelegeai de ce s-au dus. Sa-i fi manat numarul mare al victimelor – sapte morti si cinci raniti? Nu cred, fiindca nici la inundatii cele doua varfuri ale Puterii nu s-au inghesuit sa descinda in mijlocul multimii sinistrate,  imediat si in acelasi timp.

Apoi, au mai fost evenimente soldate si cu mai multi morti sau cu distrugeri importante, la care insa nici presedintele nici premierul n-au dat fuga sa se documenteze! Sa le fi fost frica si lor de furia minerilor aflati in preajma disponibilizarilor? Sau a fost doar un exercitiu de imagine si o secventa din perpetua cursa dintre premier si presedinte? Pentru ca n-am inteles cui i-a folosit aceasta deplasare de weekend.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE