A aştepta ca la Curtea Constituţională legile prin care Băsescu şi Boc trimit în mizerie milioane de oameni să fie invalidate e o speranţă deşartă. Înverşunarea cu care portocaliii şi-au asigurat brutal majoritatea şi în acest ultim bastion al statului de drept, al apărării în România a drepturilor omului, vădita satisfacţie cu care Băsescu a primit - după ce deja îşi unsese omul, Petru Lăzăroiu, şi la jumătate de oră după căderea vândută a moţiunii de cenzură - jurământul judecătorilor Minea (fostul şef de catedră al lui Boc) şi Motoc (o tânără şi decorativă doamnă) desenează clar preponderenţa portocalie în Curte.
Să credem că la 24 iunie cei 5 din 9 vor judeca doar prin prisma Constituţiei şi a conştiinţei lor, ţinând seama de respingerea de către 85% din populaţie a măsurilor excesiv de brutale faţă de salariaţi şi de practica CEDO în privinţa pensionarilor (vezi cazul Letoniei)?! Teamă mi-e că pentru români adevăratul for decizional în privinţa aplicării Constituţiei ţării va fi, tot mai des, CEDO. Între timp, Boc mimează “generalizarea austerităţii”.
Menţine un artificial statut privat în companiile naţionale, deşi patron al unităţilor şi resurselor e statul (iar nu un proprietar privat), care, angajându-şi personalul, ar trebui să practice aceeaşi grilă ca în restul sistemului bugetar. Fixarea u- nui plafon de 8.000 de lei şi “donarea” a 90% din ce trece de acest plafon e încă o batjocură prin care Boc îşi menajează clientela politică, pe seama amărâţilor din sistemul pur bugetar, cărora le smulge 25% din 700-800 lei.
P.S.: Noul preşedinte al CCR, Augustin Zegrean, a fost propus judecător în 2007 tot de Băsescu