‘Daca tati nu se mai intoarce, sa nu plangeti!’

Dupa explozia ucigasa de saptamana trecuta de la mina din Anina, 17 copii asteapta in zadar acum ca tatii lor sa se intoarca dimineata de la lucru si sa-i stranga in brate. In cel mai sarac cartier al Aninei, supranumit Orasul Nou, in familia lui Virgil Schneider sapte copii privesc nedumeriti la portretul indoliat al tatalui lor. “Cel mai bun tata din lume” ii vegheaza acum de undeva din ceruri. Barbatul apucase insa sa-si ia ramas bun: “Daca tati nu se mai intoarce maine dimineata, sa nu plangeti”, i-a spus el fetei lui mai mici, presimtind parca ce avea sa se intample.

Sufrageria de dimensiuni modeste din apartamentul de bloc devine in scurt timp neincapatoare. Sotiei lui Virgil Schneider, Adina, si bunicilor li se alatura cei sapte copii, trei baieti si patru fete. De cand s-a intamplat nenorocirea le-au calcat pragul atatia reporteri, incat prezenta noastra in casa lor nu-i mai surprinde. Se asaza cuminti pe canapea, se ingramadesc unul in altul ca sa incapa si ne privesc tacuti. Este linistea de dupa furtuna. Tocmai si-au ingropat tatal. Multi dintre ei sunt prea mici ca sa-si dea seama ca drumul pe care l-au condus pe tatal lor este fara intoarcere.

Tacerea apasatoare este sparta de mezinul familiei: “Pe mine ma cheama Florin Virgil si o sa implinesc 4 ani pe 10 februarie.” Pustiul blond se uita la noi cu ochii lui de carbune si framanta in maini o masinuta rosie. “Mami o sa-mi faca un tort mare si tati o sa-mi aduca o masinuta si dulciuri.” Cuvintele micutului intorc inca o data cutitul in rana care nu a apucat sa se inchida a mamei lui. “Nu i-am lasat sa-l vada asa, cu fata arsa”, ne spune printre lacrimi femeia care peste numai cateva zile va implini 44 de ani.

“Voiam sa si-l aminteasca pe tatal lor asa cum era in viata. Bland si vesel, mereu la dispozitia copiilor lui. A fost cel mai bun tata de pe pamant. Nu era zi in care sa nu le aduca ceva. Il asteptau la microbuz cand venea de la mina si-i sareau in brate. Iar el, daca nu avea bani sa le cumpere dulciuri, le aducea pachetul de la mina. Nici nu apuca sa intre in scara blocului, ca il impartea cu ei”, isi aminteste Adina, cu ochii in lacrimi.

„Am iesit dupa paine si asa am aflat vestea”

Sambata dimineata, in ziua fatala de 14 ianuarie, Adina isi astepta sotul acasa. “Cand lucra in schimbul 4, il asteptam de fiecare data cu cafeaua si cu masa calda. Se facuse sapte, iar el nu mai venea. Am iesit la magazin dupa paine si asa am aflat. Pana sa apuce fetele de la magazin sa-mi spuna, a intrat cineva si a strigat: „Ati vazut la televizor? Au anuntat ca sunt toti morti in mina”.” Lacrimile ii ineaca vorbele, iar femeia il strange cu si mai multa putere in brate pe mezinul familiei. “Pana acum ii spuneam Ionut, dar de azi inainte o sa-l strigam Virgilica, in amintirea tatalui lui”, suspina Adina.

Fericit ca se afla la un loc cu toti fratii lui, pustiul ni-i prezinta pe rand. “El e fratele  meu Alex.” E vorba despre cel mai mare dintre cei sapte copii ai familiei Schneider. Alex are 14 ani si este elev in clasa a saptea la scoala din Anina. Nu vrea sa ramana la liceu la Anina. “Aici e numai liceul de mine, iar eu nu vreau sa ma fac miner”, ne marturiseste baiatul. “Eu o sa ma fac fotbalist.”

Bunicul lui Alex, fost miner, cu 35 de ani de lucru in subteran, pare sa uite pentru o clipa de necazul care s-a abatut asupra familiei fiicei sale si ne povesteste cu insufletire ispravile nepotului. “A fost la tot felul de competitii pe aici prin judet. Joaca atacant si are ganduri mari. O sa-l dam la liceul sportiv din Resita, iar mai incolo vedem noi. Speram sa ajunga sa-si implineasca visul.” Lui Alex ii stralucesc ochii numai la gandul ca va ajunge, intr-o zi, un mare fotbalist. “O sa-i iau balonul de aur lui Ronaldinho.” Baiatul ne marturiseste ca echipa lui de suflet este Rapid, iar idolul lui, Daniel Niculae.

Pana acum, familia Schneider s-a descurcat cum a putut din salariul lui Virgil. La 43 de ani, din care peste 20 petrecuti in mina, avea un salariu de 8 milioane, pe care nu-l lua insa niciodata intreg de la mina, pentru ca “nu se facea norma”. “Eu n-am fost dintotdeauna casnica”, ne spune Adina. “Am muncit 23 de ani, la mina si la termocentrala de la Crivina. Lucram in schimburi, iar cand eu eram la serviciu, Virgil era „mama” pentru copii.” Conducerea minei din Anina i-a promis Adinei ca o sa-i gaseasca de lucru, ca sa poata sa-si intretina cei sapte copii.

„Am facut de toate. Nu ma sperie nici o munca”

“Eu nu fug de munca. In 23 de ani am facut de toate, asa ca nu ma sperie ideea de a munci. Voi face orice numai sa pot sa-i cresc mari pe copiii mei si sa fac in asa fel incat sa nu le lipseasca nimic.”

Virgilica se joaca in continuare cu masinuta lui rosie, unul din ultimele cadouri pe care le-a primit de la tatal sau. “Mie imi plac masinutele. Ionut si Florin se joaca mai mult cu robotii.” Fetele familiei Schneider se uita protector la fratele lor cel mai mic. Georgiana are 8 ani si nu poate sa uite cuvintele pe care i le-a spus tatal ei inainte de a pleca la mina vinerea trecuta: “Daca tati nu se mai intoarce maine dimineata, sa nu plangeti.”

Alexandra (12) si Silvia (11) sunt amandoua in clasa a cincea la scoala din Anina, iar Gabriela (10) e in clasa a patra. “De cand au intrat la scoala au luat numai premiul intai“, spune cu mandrie Adina. “Am facut totul ca sa nu le lipseasca nimic. Cand ramaneam fara bani luam pe datorie de la magazin. Cand lua Virgil leafa plateam datoriile si iar ramaneam fara bani.”

Cei sapte copii ai familiei Schneider isi intorc privirea spre mama lor. In jurul lor a fost multa agitatie in zilele care au urmat acci-dentului din mina, dar ei au invatat ca se pot baza pe ea, sa-i protejeze. Cand toate televiziunile vor fi plecat din Anina, iar micul oras va reveni la viata lui dintotdeauna, copiii lui Virgil Schneider il vor cauta din priviri pe tatal lor si vor astepta sa deschida usa de la apartamentul lor saracacios ca sa-i sara in brate. Vor intelege atunci ca tata nu se mai intoarce.

Ancheta nu e inca finalizata

Ancheta in cazul exploziei care a avut loc sambata trecuta la mina Anina nu este nici pe departe finalizata. In ziua inmormantarii celor sapte victime, conducerea minei din Anina a organizat o conferinta de presa in care directorul Nicolae Calamariu a anuntat concluziile preliminare ale anchetei de la mina. “In urma anchetei desfasurate de Garda de Mediu si de Inspectoratul Teritorial de Munca, s-a stabilit deocamdata ca explozia nu a fost declansata de artificierul Danut Puscau, cum s-a crezut initial. Anchetatorii iau in calcul mai multe ipoteze, printre care si producerea unui scurtcircuit”, a spus Calamariu. Specialistii se afla in continuare la fata locului pentru a analiza cauzele producerii tragediei.

Ce ajutoare au primit familiile victimelor

Familiile minerilor decedati in accidentul de la mina Anina au primit ajutoare banesti de la mai multe institutii. De la Guvern, fiecare familie a primit 140 de milioane de lei vechi si cate 10 milioane pentru fiecare copil minor. De la mina, familiile au primit cate 85 de milioane, de la Consiliul Judetean Caras-Severin, 30 de miloane, iar de la primaria din Anina 20 de milioane.

Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale – turul 1 și află când este turul al doilea al votului pentru președinție!
 

Urmărește-ne pe Google News