Daţi 8.000 € pe Eminescu?

Un bucureştean vrea să vândă o scrisoare trimisă de marele poet unui prieten, în anul 1884

În era internetului şi a telefoanelor mobile, o scrisoare reprezintă, pentru mulţi, doar o formă depăşită, aproape uitată, de comunicare între oameni. Dar nu şi când e vorba despre o scrisoare din ianuarie 1884, semnată Mihai Eminescu. Un bucureştean, Marian Macoveanu, oferă spre vânzare, cu 8.000 de euro, scrisoarea originală trimisă de marele poet unui bun prieten, Alexandru Chibici-Revneanu, pe când se afla internat într-un sanatoriu de boli mintale din Viena.

“Vând în original scrisoarea lui Mihai Eminescu, trimisă Chibici, 1884. Preţ: 8.000 de euro”. Aşa sună anunţul bucureşteanului Marian Macoveanu pe unul din site-urile specializate în tot felul de tranzacţionări ale unor lucruri pe care unii vor să le vândă, alţii să le cumpere. “M-am ocupat cu negustoria de artă ceva timp, imediat după 90. Scrisoarea am cumpărat-o, prin 1991, de la o nepoată de-a lui Tudor Arghezi, cu câteva sute de dolari”, spune bărbatul. Viaţa l-a dus, ulterior, prin Europa, cu reveniri şi plecări repetate. Uitase de scrisoare, până de curând, când întâmplarea a făcut s-o regăsească.

“Căutam nişte acte, pentru un teren pe care-l am în provincie şi-am descoperit, într-o valiză veche, şi scrisoarea. 18 ani nu mai ştiusem de ea”, spune Macoveanu.

Îmi arată o fotocopie a epistolei din care recunosc scrisul eminescian, mic, dar citeţ, frumos şi ondulat blând, ca dealurile Bucovinei. “Originalul l-am pus într-un seif, la firma mea. Hârtia e îngălbenită, ca uşa asta”, adaugă Macoveanu, arătând spre gălbuiul stins al unei uşi din camera în care stăm.

A fost scrisă într-un ospiciu din Viena

Scrisoarea, întinsă pe patru pagini, e datată 12/24 ianuarie 1884, fiind scrisă de Eminescu în perioada în care se afla internat în sanatoriul vienez Ober- Dobling. Macoveanu ar dori 8.000 de euro pentru această adevărată relicvă a istoriei literare româneşti, “dar sunt negustor şi ştiu ce înseamnă să te tocmeşti”.

Nu-şi amintea cum ajunsese la sanatoriu

Rândurile scrise de Mihai Eminescu trădează un om debusolat, care nu înţelege prea bine de ce trebuie să stea în acel loc.

“Nu sunt de loc în stare să-mi dau seama de boala cumplită prin care am trecut, nici de modul în care am fost internat aici în ospiciul de alienaţi”, scria Eminescu. “Mi-aduc aminte în adevăr c-am venit cu tine în tren, dar încolo nu mai ştiu nimic decât că am stat închis şi am suferit nu numai de halucinaţiuni ci şi mai mult încă de foame”, mai scria el. Poetul se plânge de mâncare puţină şi proastă, îi e dor să se sature de “mămăliga străbună”, întreabă de situaţia în care se află “cărţile şi lada mea”, dar şi de ceasul personal, primit în dar de la tatăl lui, Gheorghe Eminovici.

Poetul va fi externat o lună mai târziu, dar, din păcate, calvarul vieţii sale abia începea. Diagnosticat cu psihoză maniaco-depresivă, supus unui tratament cu mercur, în urma suspiciunii de demenţă cauzată de un presupus sifilis, Eminescu va fi internat, pe rând, în mai multe ospicii din România. Moare la 15 iunie 1889, în Bucureşti, la 39 de ani.

Citiţi în Libertatea de mâine despre destinul frânt tragic la cutremurul din 1977 al celui mai bun traducător al lui Eminescu în engleză

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE