De ce l-am crede?

“Dati-mi dosarul meu de Securitate!”, a clamat, dramatic, presedintele. Declaratia sa a starnit reactii contradictorii: unii – convinsi de sinceritatea dezarmanta a presedintelui – baga mana-n foc pentru el, ceilalti – sceptici – spun ca nu vom afla niciodata daca Basescu a avut vreo legatura cu Securitatea, pentru simplul motiv ca el e “stapanul dosarelor”. Dar ce motive ne-a oferit Traian Basescu, de-a lungul timpului, pentru a crede neconditionat in sinceritatea sa?

Nu Basescu a plans la “capataiul” lui Stolojan, facand un popor intreg sa creada in afectiunile grave ale fostului lider PNL, pentru ca apoi totul sa se dovedeasca a fi fost o reusita telenovela electorala?

Nu Basescu a tunat si a fulgerat: frauda!? Alegerile au fost furate! Ati mai auzit ceva de aceasta poveste, desi a promis poporului roman ca nu va avea liniste pana nu va scoate adevarul la iveala?

Nu Basescu a denuntat jaful de la Rafo Onesti, botezand cazul “Jafo”? L-ati mai auzit spunand ceva despre acest lucru? Mai stiti ceva de Iacubov?

Nu Basescu ne-a vorbit despre averile fabuloase ale lui Adrian Nastase “prin Marea Chinei”, pentru ca apoi sa-l caute la niste amarate de termopane?

Nu Basescu a promis ca da statului inapoi casa pe care si-a repartizat-o singur in calitate de primar, pentru ca apoi sa se razgandeasca subit?

Nu Basescu a numit guvernul Tariceanu cel mai bun dupa 1989, pentru ca apoi sa-l ia la tocat?

ACUM Traian Basescu ne spune ca in relatia cu Securitatea nici usturoi n-a mancat, nici gura nu-i miroase. Sa-l credem? Avem motive?

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE