De ce muncesc romanii „la negru”?

„In prezent, in Romania, exista aproximativ doua milioane de persoane care lucreaza „la negru” sau „la gri”, prin conventie civila, iar aceste forme de salarizare vor fi eliminate”, spunea, in urma cu ceva timp, ministrul muncii si protectiei sociale, Marian Sarbu.
Munca „la negru” – cum generic se numeste o prestatie salarizata care scapa controlului fiscal al statului – e boala veche in Romania. Cu toate ca s-au luat tot felul de masuri in ultimii 11 ani, munca „la negru” a continuat sa prolifereze. Noua idee a ministrului muncii e, dupa umila mea parere, la fel de proasta ca altele si e departe de a rezolva problema. Micii patroni nu le vor face carti de munca – asa cum viseaza ministrul Sarbu – celor care lucreaza acum prin conventii civile. Ei vor lucra, pur si simplu, fara nici un fel de hartie. Esenta problemei este, de fapt, cu totul alta: impozitarea impovaratoare a muncii cinstite. O firma corecta, care-si plateste toate darile catre stat, a ajuns sa-i mai dea acestuia, la fiecare salariu, inca aproape 50%. La randul sau, salariatul mai da statului aproximativ 40% sau mai mult, in functie de suma pe care o primeste. Si, atunci, e firesc, intr-un asemenea sistem fiscal, ca patroni si angajati sa prefere sa lucreze pe sub masa.
Solutia e simpla si rezida din prezentarea situatiei de mai sus: reducerea fiscalitatii ar putea aduce o parte din economia subterana la suprafata. Orice alte masuri punitive nu-i vor servi decat drept justificare oricarui ministru ca el a incercat sa faca ceva.
* Redactorul-Sef lipseste din tara pentru o perioada.
De aceea s-ar putea ca subiectul tabletei de astazi sa nu tina cont de evenimentele la zi.

Urmărește-ne pe Google News