„De multe ori m-am gandit sa-mi iau viata”

in tot timpul cat ne povesteste viata ei, sotul, Marian, ii este alaturi. O tine pe dupa umeri si o priveste cu dragoste. De 26 de ani ii este alaturi si nici un moment nu si-a pus problema ca e prea greu pentru el. „E simplu: o iubesc. Nu mi-am pus niciodata problema sa o parasesc, m-ar bate Dumnezeu sa o las”, ne-a marturisit cu lacrimi in ochi Marian Bunghez. Povestea iubirii lor s-a nascut intr-o cofetarie. „Pe vremea aceea eu aveam 20 de ani, iar Marian 22. Era toamna lui ’78, si eu lucram la cofetaria din Scheiul Brasovului. Iar Marian era clientul cofetariei. Asa ne-am cunoscut”, povesteste Lucica.
Ea stia inca de pe atunci ca sufera de o boala genetica foarte rara (recklinghausen). „Medicii ma informasera deja ca m-am nascut cu aceasta boala si ca voi muri cu ea”. Dar Lucica se simtea bine. „Am lucrat 20 de ani in comert, alergam dupa marfa si stateam mult in picioare”. in 1996, Lucica ia hotararea sa faca biopsie. „Dupa acel moment s-a declansat evolutia tumorii. La analize iesise ca era benigna, ca era neurofibromatoza. Dar dupa trei ani tumoarea crescuse atat de mult (25 kilograme) incat am fost nevoita sa ma operez”.
Din acel moment viata Lucicai a fost o suita de grele incercari. in momentul declansarii bolii, intreprinderea unde lucra s-a desfiintat si oamenii au fost trecuti in somaj. „Ne-am descurcat cu ajutorul sotului si al lui Dumnezeu. La prima interventie chirurgicala a trebuit sa stau in spital sapte luni. Numai pansamentele m-au costat o avere”, ne-a spus Lucica.
Viata femeii s-a schimbat. Una dintre cele mai mari placeri pe care si le-a putut permite si la care nu a renuntat a fost aceea de a citi. Cea mai scumpa carte a ei este si va ramane „Pe aripile vantului”. Poate si pentru ca eroina principala e atat de puternica, putere de care Lucica a trebuit sa dea dovada pentru a supravietui atatia ani cu o asemenea boala. „Cred ca lacrimile pe care le-am varsat de durere ar putea sa umple o cada. Au fost momente, cand am fost atat de bolnava, incat as fi fost in stare sa-mi iau viata”, ne-a marturisit Lucica.
Mandria familiei Bunghez o reprezinta insa fiul lor. „Chiar ieri (n.r. 13 ianuarie) copilul nostru a implinit 25 de ani. Cred ca nici fata daca ar fi fost si nu m-ar fi ingrijit mai bine”, spune femeia.
Care e cea mai mare dorinta a Lucicai Bunghez, dupa ce se va face bine: „Sa merg si sa multumesc tuturor oamenilor care m-au ajutat in perioada cat am fost bolnava”. Desi Lucica a devenit foarte cunoscuta prin boala ei, desi va fi operata de o echipa de medici americani, care vin special in Romania pentru acest lucru, familia ei o duce foarte greu. Sotul ei, Marian, care vine in fiecare zi sa o viziteze, nu are bani nici pentru transport si nici de mancare.
Asa ca orice persoana care doreste sa ajute familia Bunghez poate sa sune la cotidianul „Libertatea”, la numarul de telefon 203.08.46.

Operatia va dura aproape 10 ore
Operatia va avea loc in jurul datei de 20 ianuarie, la Spitalul de Urgenta Floreasca. „Interventia, care este riscanta, ar putea dura 10 ore”, a declarat Ion Lascar (foto), seful Clinicii de Chirurgie Plastica si Reparatorie de la Spitalul de Urgenta Floreasca, coordonatorul echipei romane. Operatia presupune mai multe etape. Una vizeaza excizia tumorii, riscul acestei interventii constand in pierdere masiva de sange. „Apoi vor urma alte etape pentru acoperirea golului ramas”, a explicat Lascar, citat de Mediafax. Chirurgii americani sunt coordonati de profesorul McKay McKinnon, de la Spitalul Universitar Chicago, autorul primei interventii de acest fel din lume. Lori Hoogewind a fost operata in vara lui 1998 de aceasi boala si avea o tumoare de 91 kg.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE