REPORTAJ/ Bursa tristă a muncilor grele. De unde iei muncitori cu ziua în București / VIDEO
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
De unde iei muncitori cu ziua în București? E șase dimineața și afară plouă parcă în ciuda lor, cei care stau aici încă dinainte ca ziua să își deschidă ochii. „Zilierii” s-au așezat zgribuliți la geamurile unui sucursale de bancă și fumează în așteptarea patronilor de-o zi care să vină să-i angajeze. Sunt muncitorii care, fie soare fierbinte, fie ploaie, fie vânt sau ninsoare, ”semnează condica” zi de zi, în zona Pieței Unirii din București.
Azi erau câteva zeci de oameni care își oferă serviciile pentru a câștiga o pâine cu care să se întrețină și să își hrănească familiile. De mâna lor de lucru depinde dacă în ziua respectivă familiile lor mănâncă sau nu. Și ei sunt oamenii buni la toate. De la mutat mobilă până la săpat șanțuri. Sau de cărat saci de ciment, de cățărat pe schele, de așezat căpriori la acoperișuri.
Zilier de 30 de ani
Pe Vasile l-am găsit aici în așteptarea unui patron care să-i dea de muncă măcar pentru azi. Cât să recupereze paguba de ieri și alaltăieri. „Am muncit pentru un țigan, mi-a promis că îmi dă 200 de lei și mi-a dat țeapă. Am muncit ieri de am făcut bășici și bătături în palme. Nici la poliție nu putem să mergem că și aia sunt de partea lor”, ne spune Vasile în timp ce ne arată mâinile pe care munca grea de ani de zile și-a pus amprenta.
Vine aici de 30 de ani, de când avea 15 ani și muncește pentru oricine-i oferă un ban decent. În funcție de munca pe care o face, un zilier poate câștiga între 80 și 150 de lei. „La 100 de lei îți dă și o masa pe zi. Vin aici de 30 de ani, altceva nu știu să fac. Am 45 de ani și trebuie să îmi întrețin familia cu ceva”, ne mai spune Vasile.
Când cei mai mulți oameni încă dorm, el pleacă de la 30 de kilometri distanță, ca să ajungă în București la 5 dimineața și să aștepte viitorul angajator temporar. A acceptat să vorbească cu noi în speranța că se va găsi cineva care să-l angajeze și pe el pe un salariu stabil.
Muritor de foame cu pensie
Lângă el e nea Gheorghe, un alt zilier care vrea să facă rost de niște bani, cât să aibă de tren și să își plătească facturile restante. Este prima lui zi aici, iar vărul său, la care stă de câteva zile, i-a spus de locul asta și a venit să își încerce norocul.
„La mine e prima zi când vin aici. M-au chemat la comisie la Bagdasar și mi-au tăiat pensia. S-au uitat la mâinile mele și au zis că pot munci, așa că din pensie cu gradul 2 de invaliditate mi-au facut-o grad 3. Aveam o pensie de 540 de lei. Cât dracului să mai taie din ea?”, se întreabă amar nea Gheorghe în timp ce ne arată mâinile. La mâna dreapă are un deget retezat.
Omul e de loc din frumoasa Bucovina, dar mai tot timpul e pe drumuri. Așa l-a dus viață, pe unde a găsit de muncă.
De foame a spălat morți
Munca în construcții e grea, dar zilierii au avut și oferte mai rele. „Cea mai mizerabilă muncă pe care am făcut-o a fost să spăl doi morți. Au venit aici ne-au întrebat dacă ne este scârbă de morți, eu i-am spus că nu și m-au luat. Am spălat morții”, ne povestește un alt zilier.
În completarea lui vine și nea Gheorghe, care povestește că „nici o muncă nu este rușinoasă atât timp cât o faci cinstit”. „În urmă cu 25-30 de ani am muncit în Iugoslavia, am spălat wc-uri, am săpat haznale și nu îmi este rușine cu asta. E o muncă cinsită. E munca mea!”, afirmă bătrânul. La cei aproape 70 de ani săi, a văzut multe zile de muncă și plătită și neplătită.
Fiecare parte are țeparii ei
Dacă Vasile tocmai se plângea de țeapa de 200 de lei pe care tocmai și-a luat-o zilele trecute, asta nu înseamnă că doar zilierii sunt cei țepuiți. Printre muncitorii care se ”vând” în Piața Unirii, sunt și unii care nu-s așa deciși să muncească. „Uite-l p’ăsta!”, zice Vasile. ”Cum dracului îmi spui tu mie că ai venit să muncești serios când tu ești aici printre noi încălțat în pantofi și cu pantaloni de stofă. Ăsta este unul din aia care dă țeapă. E primul care sare că vrea să muncească și când ajunge acolo face ce face și pe la 12 spune că vrea banii, fie că l-a chemat nevastă-sa acasă, fie că merge să cumpere de mâncare și nu se mai întoarce”, ne povestește Vasile în timp ce ni-l arată un bărbat îmbrăcat în pantaloni crem, de stofă, din grupul ce stă în așteptarea unui loc de muncă.
Azi a fost o zi ploioasă. Dezamăgiți și zgribuliți, zilierii se uită cu îngrijorare la ceas. S-a scurs deja o parte a dimineții și n-a picat nicio ofertă. Dacă trece de nouă, se cam duc șansele unei zile de muncă. Cel mai probabil astăzi vor face foamea, dar mâine, mâine poate e soare. Și întotdeauna e speranța că o zi, altă zi, o săptămână le va aduce ceva de lucru. Altfel, de ce ar mai veni?
Casa bântuită de fantome din Naipu i-a pus pe jar pe localinici: ”Doar Dumnezeu îi mai poate salva!”
