Descoperiri arheologice mai înfricoșătoare ca filmele horror
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Că viața bate filmul s-a spus și s-a demonstrat de nenumărate ori, iar acest lucru este valabil chiar și în cazul peliculelor horror. De-a lungul vremii au fost descoperiri arheologice care au dovedit acte neimaginat de crude.Scena atacului canibal
Cercetătorii au descoperit, în anul 1994, în niște peșteri din nord-vestul Spaniei, rămăşiţele a 12 oameni de Neanderthal înrudiţi: trei copii, trei adolescenţi şi şase adulţi. După ce au studiat în detaliu fragmentele osoase, oamenii de ştiinţă au constatat că indivizii muriseră în mod violent, într-un interval foarte scurt de timp. Odată cu avansarea cercetărilor, motivul producerii deceselor devenea din ce în ce mai evident: întreaga familie fusese vânată pentru a fi mâncată.
"Se pare că au fost ucişi şi mâncaţi, craniile lor fiind despicate pentru a se extrage măduva, limba şi creierul", a declarat unul dintre specialiștii care au luat parte la această cercetare, citat de descopera.ro.
Gropile umplute cu mâini umane
Printre rămășițele palatului regelui Khayan din Kykos, vechi de peste 3600 de ani, în fostul oraş egiptean Avaris, o echipă de arheologi a descoperit patru gropi, în care a găsit numai oase de mâini dezmembrate. Locul unde erau situate aceste rămășițe umane indicau faptul că ele aveau o importanţă ceremonială. Arheologii susţin că ceea ce au descoperit reprezintă dovada practicării unui obicei egiptean, de a tăia mâinile drepte ale inamicilor şi a le introduce în gropi ritualice, dovadă a faptului că au fost învinși.
Cadavrele umane pietrificate
Girolamo Segato a fost un anatomist italian, care a murit în 1836 din cauze necunoscute, devenise celebru pentru faptul că a dezvoltat metode de pietrificare a cadavrelor umane. Pasionat de mumiile egiptene, cercetătorul a încercat, printr-o tehnică inventată de el însuşi, să conserve corpurile celor decedaţi. Procesul consta în injectarea unor substanţe chimice necunoscute în organismul muribundului, la scurt timp după ce acesta îşi dădea ultima suflare. Procedeul folosit de Segato rămâne şi astăzi un mister, deoarece savantul şi-a distrus toate notele de cercetare, de teamă ca ele să nu fie furate.
