Deșertul Egiptului ascunde o lume pierdută: cercetătorii au descoperit dovezi ale unui „paradis” al rechinilor din Cretacic

O mare tropicală în mijlocul deșertului

În perioada Cretacicului, cuprinsă între 145 și 66 de milioane de ani în urmă, Pământul avea o climă diferită de cea actuală. Activitatea tectonică intensă a transformat planeta într-o „seră” globală, cu temperaturi ridicate și aproape fără gheață la poli. Nivelul mărilor era mult mai mare decât astăzi, ceea ce a făcut ca vaste regiuni din nordul Africii să fie acoperite de apă.

Această mare tropicală nu era una lipsită de viață. Dimpotrivă, curenții oceanici aduceau nutrienți bogați din adâncuri către suprafață, stimulând o productivitate biologică intensă. După cum explică echipa condusă de paleontologul Tarek Yassin de la Universitatea din Cairo, într-un studiu publicat în Cretaceous Research, „acest ansamblu evidențiază un ecosistem marin îmbogățit în nutrienți și cu productivitate ridicată, de-a lungul unei margini fosfogenice a șelfului oceanic”.

Dinți de rechin: martorii unei lumi pierdute

Cercetătorii au identificat șapte specii diferite de rechini în straturile fosfatice ale Formațiunii Duwi. Dintre aceștia, cinci specii sunt complet noi pentru zona Abu-Tartur, iar două dintre ele, Serratolamna cf. serrata și Squalicorax bassanii, nu au mai fost descoperite până acum în Egipt. Descoperirea unor dinți de Scapanorhynchus cf. raphiodon, remarcați pentru forma lor subțire, asemănătoare unui ac, este deosebit de importantă. Aceștia ar putea reprezenta cea mai recentă apariție a acestei specii cunoscute din Africa, dat fiind că alte fosile similare sunt mult mai vechi.

„Prezența lui Squalicorax ar putea sugera o influență din mediul apropiat de țărm/interior al șelfului hidrografic, în timp ce prezența lui Scapanorhynchus reflectă condițiile de ape mai adânci pe șelful exterior și pe pantă”, explică cercetătorii. În plus, speciile Cretalamna și Serratolamna indică un mediu marin relativ stabil și deschis, prielnic dezvoltării ecosistemelor marine complexe.

Un „cimitir” al rechinilor

Straturile negre și galbene de fosfat din Abu-Tartur au dezvăluit o poveste fascinantă. Dinții descoperiți acolo sunt semnele unei acumulări de-a lungul a milioane de ani, reflectând diverse nișe ecologice ale marii dispărute. De exemplu, unii dintre dinți erau zimțați, sugerând prădători care se hrăneau prin tăiere, în timp ce alții erau lungi și subțiri, perfecți pentru străpungere.

Această diversitate indică o rețea trofică complexă, alimentată de apele bogate în nutrienți ale Tethysului. Planctonul abundent a sprijinit o varietate de pești mici și nevertebrate, care, la rândul lor, au hrănit prădători precum Squalicorax și Cretalamna. În vârful lanțului trofic se aflau rechini uriași, precum Cretoxyrhina, și reptile marine, acum dispărute.

Moștenirea unei lumi subacvatice

De-a lungul timpului, fundul acestei mări tropicale a devenit un vast deșert. Totuși, fosilele descoperite aici oferă o fereastră unică spre trecutul îndepărtat al Pământului. Descoperiri similare în alte zone ale nordului Africii, precum Marocul și Siria, confirmă că întreaga regiune era cândva un epicentru al biodiversității marine.

Astăzi, deși Tethys a dispărut, iar rechinii care cutreierau apele sale sunt doar amintiri fosilizate, fiecare dinte descoperit ne aduce mai aproape de înțelegerea unei lumi dispărute, când mările calde și bogate în viață dominau peisajul, așa cum arată studiile recente.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE