Dezumanizarea unei națiuni

Sute de oameni călcându-se literalmente în picioare spre a apuca ulei cu preţ redus de pe la nişte supermarketuri. Oameni flămânzi, sperând ca astfel să mai aibă ce mânca barem câteva zile. Oameni reduşi la nevoi primare, la stadiul unei lupte animalice pentru hrană, la dezumanizare pur şi simplu. N-am văzut nici un ministru, nici pe premier sau pe preşedinte abordând şi chiar asumându-şi răspunderea pentru eşecul politicii economice şi sociale, eşec care a împins societatea românească într- o asemenea mizerie. Dimpotrivă, bălmăjesc despre succese, despre apropierea unui “miniboom economic”, despre ieşirea din recesiune, despre siguranţa şi dreptul lor de a rămâne mai departe la putere, privilegiaţi şi secătuind până la capăt o ţară jefuită de o clientelă tot mai lacomă.
România e cu totul alta decât cea din discursurile guvernanţilor. Recente studii academice arată că sărăcia a devenit endemică. Nu doar printre şomeri (mult mai mulţi decât cei oficiali, aflaţi “în plată”) şi pensionari. Aproape 20% din salariaţi sunt în zona sărăciei, iar leafa minimă nu umple coşul zilnic. Hrana e mereu mai scumpă, iar medicamentele mereu mai inaccesibile, medicii neputând să elibereze după jumătatea lunii reţete compensate, iar farmaciile punând lacăt. S-a ajuns să se reducă până şi numărul de intervenţii chirurgicale. La foame se adaugă astfel, ucigător, lipsa tratamentului medical. Perspective? Sumbre. Potrivit sondajelor, nivelul de optimism e cel mai scăzut din 90 încoace, iar pesimismul social e un brand naţional. O putere politică, dacă e evident că duce ţara din rău în mai rău, pleacă. Fie şi din instinct de conservare, nu aşteaptă să fie măturată de explozii sociale pe care, prin incompetenţă cel puţin, riscă să le amorseze

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro