Acești doi termeni, aparent banali, au stârnit și încă stârnesc confuzie în rândul tinerilor care susțin examenul pentru permis, dar și în rândul conducătorilor auto cu ceva experiență în spatele volanului.

De aceea, ne-am gândit să venim în ajutorul celor care încă nu fac deosebirea dintre oprire și staționare și în ce condiții sunt interzise cele două manevre.

Care este diferența dintre oprire și staționare

Noul Cod Rutier care a intrat în vigoare la începutul anului 2022 face referiri foarte clare în ceea ce privește oprirea și, respectiv staționarea automobilelor aflate în trafic.

Dilema cu care se confruntă candidații care susțin examenul pentru obținerea permisului auto, dar și mulți dintre șoferii cu experiență își găsește răspuns la art. 63 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice – Codul Rutier, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, la alin. (1), se menționează cu claritate că diferența dintre oprire și staționare constă în intervalul de timp în care mașina este imobilizată în mod voluntar într-o anumită zonă.

Concret, în cazul în care imobilizarea voluntară a unui autovehicul se face pe o durată de cel mult cinci minute, aceasta este considerată oprire. Dacă imobilizarea depășește cele cinci minute, atunci este vorba despre staționare.

Oprirea interzisă

Trebuie să știi că, în afara localităților, oprirea sau staționarea voluntară a autovehiculelor se face numai în afara părții carosabile, paralel cu marginea drumului.

În același timp, este considerată staționare pe partea carosabilă acea situație în care oricare dintre roțile automobilului se găsește pe partea carosabilă.

Dacă te afli în localitate, pe străzile cu sens unic, oprirea sau staționarea voluntară a autovehiculelor este permisă și pe partea stângă, cu condiția să rămână liberă cel puțin o bandă de circulație.

Când nu este permisă oprirea

Pentru a evita situația neplăcută de a primi amendă, care nu este deloc mică, trebuie să știi care sunt situațiile în care oprirea voluntară a autovehiculului este interzisă.

Acestea sunt prevăzute la art. 142 din Codul Rutier, după cum urmează:

  1. în zona de acţiune a indicatorului „Oprirea interzisă”;
  2. pe trecerile la nivel cu calea ferată curentă şi la o distanţă mai mică de 50 m înainte şi după acestea;
  3. pe poduri, pe şi sub pasaje denivelate, precum şi pe viaducte;
  4. în curbe şi în alte locuri cu vizibilitate redusă sub 50 m;
  5. pe trecerile pentru pietoni ori la mai puţin de 25 m înainte şi după acestea;
  6. în intersecţii, inclusiv cele cu circulaţie în sens giratoriu, precum şi în zona de preselecţie unde sunt aplicate marcaje continue, iar în lipsa acestora, la o distanţă mai mică de 25 m de colţul intersecţiei;
  7. în staţiile mijloacelor de transport public de persoane, precum şi la mai puţin de 25 m înainte şi după acestea;
  8. în dreptul altui vehicul oprit pe partea carosabilă, dacă prin aceasta se stânjeneşte circulaţia a două vehicule venind din sensuri opuse, precum şi în dreptul marcajului continuu, în cazul în care conducătorii celorlalte vehicule care circulă în acelaşi sens ar fi obligaţi, din această cauză, să treacă peste acest marcaj;
  9. în locul în care se împiedică vizibilitatea asupra unui indicator sau semnal luminos;
  10. pe sectoarele de drum unde sunt instalate indicatoarele cu semnificaţiile „Drum îngustat”, „Prioritate pentru circulaţia din sens invers” sau „Prioritate faţă de circulaţia din sens invers”;
  11. pe pistele obligatorii pentru pietoni şi/sau biciclişti ori pe benzile rezervate unor anumite categorii de vehicule, semnalizate ca atare;
  12. pe platforma căii ferate industriale sau de tramvai ori la mai puţin de 50 m de acestea, dacă circulaţia vehiculelor pe şine ar putea fi stânjenită sau împiedicată;
  13. pe partea carosabilă a autostrăzilor, a drumurilor expres şi a celor naţionale europene (E);
  14. pe trotuar, dacă nu se asigură spaţiu de cel puţin un m pentru circulaţia pietonilor;
  15. pe pistele pentru biciclete;
  16. în locurile unde este interzisă depăşirea.

Când nu este permisă staționarea

Trebuie să știi că există câteva restricții și în ceea ce privește manevra de staționare voluntară a unui automobil.

Staționare interzisă – mașină parcată neregulamentar

Iată care sunt celelalte interdicții referitoare la staționare prevăzute de Codul Rutier la art. 143:

  1. în toate cazurile în care este interzisă oprirea voluntară;
  2. în zona de acţiune a indicatorului cu semnificaţia „Staţionarea interzisă” şi a marcajului cu semnificaţia de interzicere a staţionării;
  3. pe drumurile publice cu o lăţime mai mică de 6 m;
  4. în dreptul căilor de acces care deservesc proprietăţile alăturate drumurilor publice;
  5. în pante şi în rampe;
  6. în locul unde este instalat indicatorul cu semnificaţia „Staţionare alternantă”, în altă zi sau perioadă decât cea permisă, ori indicatorul cu semnificaţia „Zonă de staţionare cu durată limitată” peste durata stabilită.

Urmărește-ne pe Google News