Din haznaua inchisorii s-a format un lac cu pesti

Lacul a fost la un moment dat o adevarata bomba ecologica. Instalatia de scurgere a canalizarii penitenciarului a devenit din ce in ce mai „subreda” si dupa anul 1985 campul din apropierea puscariei era frecvent inundat, ne-au declarat surse din fostele structuri ale penitenciarului.
Campul, la acea vreme, cultivat cu porumb era inundat, pana aproape de soseaua de centura a Capitalei. intrucat combinatia de toxicitate-fertilitate nu s-a dovedit benefica mediului, s-a hotarat sa se gaseasca cat mai rapid o solutie. Asa am aflat ca de-a lungul anilor s-au tot facut eforturi pentru a se repara instalatia stricata.
Spre fericirea oamenilor care locuiesc in zona, dar si a simplilor trecatori, reparatia s-a finalizat abia in jurul anului 1998. „Putea, domne, de te muta din loc! Cand se umplea tot campu’ asta ziceai ca s-a spart vreo teava de titei de la depozitul din apropiere, asa era de negru. Sa fi vazut ce plutea pa la suprafata”, isi aminteste oripilat unul dintre oamenii care locuiesc in apropiere. De ceva vreme, insa, de cand reparatia a fost efectuata, probabil din cauza apropierii panzei freatice de suprafata sau a albiei formate de mai vechile infiltratii „puturoase”, lacul nu a mai secat. Mai degraba, lacul poate fi asemuit cu o balta. Stuf din belsug, bradis pe fundul apei, pasari de apa si mai ales… pesti. Chiar si asa, daca inspiri mai profund, parca tot se mai simte ceva din „melancolia” vremurilor trecute. „Cateodata, cand e vremea frumoasa, mai vin cate unii cu unditele si dau la peste. Eu nu stiu cum or manca ei peste de acolo. Mie si acum, cand e apa limpede, mi se pare ca pute la fel”, a mai adaugat vecinul traumatizat al penitenciarului.
De cand mireasma ucigasa a fost indepartata din zona, economia locala s-a dezvoltat. Restaurante cu oferte de mici, gratar sau gustari calde au aparut din loc in loc, printre clientii cei mai frecventi afandu-se vizitatorii condamnatilor. Cu toate acestea, actualul comandant al penitenciarului nu recunoaste originile actualei balti: „E aici de mai bine de 10 ani. Cand am venit eu pe post, lacul era natural”, spune el. Indiferent de situatie, daca lacul nu a mai secat ar trebui luat in seama mai mult de catre autoritati. I-ar trebui dat un nume, masurat, schitat si trecut pe harta. Din fericire pentru angajatii care se ocupa cu paza penitenciarului, prin amplasarea sa, noul habitat umed asigura o buna securitate pentru zidul din jumatatea din fata vestica a institutiei. Daca cineva doreste sa evite poarta principala a puscariei si vrea sa evadeze sau sa intre pe langa, nu poate trece pe acolo fara sa traverseze balta care se intinde pe cateva zeci de metri. si la urma urmei cine s-ar risca sa faca asa ceva si sa-l treaca inot fara sa se gandeasca ca va fi prins in cel mai scurt timp de cainii politiei?

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE