Ajuns în turneu electoral la Cetate, fieful lui Mircea Dinescu, şi pregătindu-se sâmbătă să le vorbească unor doljeni lihniţi de foame despre mândria cu care privea cândva tricolorul de la catargul vaporului, prezidenţiabilul Traian Băsescu a avut surpriza să se pomenească pe scenă cu nonconformistul poet. Acesta venise, fără ranchiună, să-l invite pe candidat să ia masa la conac, unde-i pregătise bucate ecologice, ba şi vinuri curate. Parcă văzând roşu în faţa ochilor, Băsescu s-a răstit la el să plece, iar câţiva ciraci l-au şi scos de mânecă de pe scenă. Ca pe un boschetar sâcâitor.
Băsescu se temuse probabil ca poetul să nu-şi garnisească invitaţia cu oarece critici şi ironii, cerându-i să şi explice oltenilor cam cu ce performanţe din actualul mandat - în afara, desigur, a plăcii uzate cu desecretizarea dosarelor unor turnători de rând - îşi justifică pretenţia de a cârmui prin furtună, “cu mână fermă”, încă cinci ani, vaporul cu 22 milioane de pasageri. Care - aproape 90% - zic că ţara a fost şi este (con)dusă pe un drum greşit.
Actualul preşedinte refuză dezbaterile comune, pe temele grave ale prezentului, cu ceilalţi candidaţi. Gestul de a-l fi izgonit pe Mircea Dinescu - mă mir că nu l-a făcut şi găozar - e impardonabil. Mai ales că, pentru ca de 20 de ani să avem alegeri democratice, poetul a avut înainte de ’90, când vaporeanul se chivernisea de zor, merite incontestabile.