Doar o alta minge

Initial am ezitat sa ma inscriu in corul celor care au comentat prestatia Monei Musca in slujba Securitatii. Am preferat sa stau si sa privesc uimit la valurile de cerneala care au curs pe acest subiect. La fel de siderat am privit nesfarsitele dezbateri televizate, cu participarea ei sau in absenta acesteia. Am citit si scrisoarea lui Gabriel Liiceanu si am citit si reactiile la aceasta. Si sincer sa fiu nu am inteles nimic. Poate de aceea m-am hotarat sa abordez, totusi, acest subiect.

Pe cine a deceptionat Mona Musca? Pentru care fapte merita atata atentie? Pe mine nu m-a deceptionat si nici nu mi-a inselat nici o asteptare. De 13 ani de cand fac presa politica nu am vazut in ea decat un personaj pitoresc, o pata de culoare in Parlament, o amfitrioana placuta a dezbaterilor politice, si atat. Un personaj politic “de vorbe” si nu “de actiune”. Si atunci, de unde atata indarjire? Din punctul meu de vedere, Mona Musca nu a facut, ca politician, nimic remarcabil si nici nu ma asteptam sa faca ceva. Pur si simplu s-a plimbat pe scena politica, in pas de vals, asigurand o fata umana parlamentarismului romanesc.

Mult mai periculos si mult mai demn de o atenta dezbatere mi s-ar fi parut cazul lui Gyorgy Frunda. Pentru ca acesta, intr-adevar, ca parlamentar activ si politician de forta, si-a lasat amprenta pe intregul sistem juridic romanesc postdecembrist.

Dar de la Frunda, Basescu nu astepta nimic. Si nici adversarii presedintelui Romaniei nu ar avea nici un folos punandu-l la zid. Asa ca s-a preferat Mona Musca. O alta minge in meciul dintre Basescu si Tariceanu. O minge care ne agaseaza zilnic si nu ne lasa sa vedem ca de fapt, in ultimii doi ani nu s-a schimbat nimic din ceea ce ni s-a promis.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE