REPORTAJ Din România Unei Pandemii Seculare: Sărăcia. Doi Oameni Fără Adăpost Au Fost Uitați De Autorități într-un Salon De La Urgențe

Patru luni la Urgențe

Unul se numeşte Ion C. şi a fost adus la CPU în luna ianuarie. Are 82 de ani, părul alb ca norii, barbă, ochi albaştri cenuşii. Foarte slab, scheletic, de aceea capul lui pare mai mare, disproporţionat faţă de corp. Ar putea fi bunicul cuiva, tatăl cuiva, soţul cuiva. Ar putea fi Dumnezeu. Un Dumnezeu care a uitat de ce a coborât pe pământ.

„Am fost cizmar”, spune bărbatul, stând pe marginea patului din micul salon de la Urgenţe. „Nu am casă, nu am unde sta. Nu am pe nimeni”. Fraţi, surori? „Am avut, am stat să am grijă de gospodărie pe la ei, au venit nepoţii, au vândut, m-au dat afară.”

REPORTAJ din România unei pandemii seculare: sărăcia. Doi oameni fără adăpost au fost uitați de autorități într-un salon de la Urgențe — Singura avere a lui Ion sunt pantofii, pe care i-a pus la loc sigur

Ion locuieşte din ianuarie aici, în camera de la CPU, care are şi baie. Cele două paturi au saltele de burete, acoperite cu folie de plastic şi cu pături în carouri, subţiate de folosinţă. Două castronaşe portocalii, goale, lustruite, stau unul lângă altul pe pervaz, unde o altă folie ţine loc de faţă de masă. Pantofii lui Ion, negri, cu bot ascuţit, sunt prinşi la uscat între perete şi marginea patului.

Pantofii lui Dima C., colegul de salon al lui Ion, stau pe jos, la piciorul patului. Două perechi de încălţări, două paturi şi două boluri, ăsta e tot mobilierul din încăpere. Dima a venit aici la începutul lui aprilie, adus de ambulanţă. Nici el n-are casă.

Viața în izolator

„Am căzut într-o zi pe stradă, nu mă mai ţineau picioarele. M-au văzut nişte oameni cum zăceam, au chemat ambulanţa, m-au adus aici. A doua zi, gata, m-au dat afară. Le-am zis: nu pot să merg, nu mă ţin picioarele! M-am dus sub un pod. Ploua. După două zile, iar am căzut, iar m-au adus aici”, povesteşte Dima. Împlineşte 70 de ani pe 4 iulie.

„Am lucrat ca şofer peste 40 de ani. Am pensie, dar nu îmi mai găsesc cardul. Cred că l-am predat cu foaia de internare şi cu buletinul”, explică Dima, scoţându-şi căciula şi lăsând să se vadă părul rar, lipit în smocuri de pielea capului.

Ridică marginea pantalonilor de trening şi arată spre picioarele foarte subţiri, cu piele zbârcită şi vinişoare: „Nu mă mai pot ţine pe ele, nici la baie nu ajung, de aceea port, mă scuzaţi, pampers”.

Ion şi Dima nu se află oficial în spital, cu forme. Sunt ca imigranţii în zona de tranzit de la graniţă: nici în Mexic, nici în SUA. Cetăţenii nimănui. De aceea, cei doi bătrâni fără adăpost nu pot primi porţii de la cantina spitalului.

„Din când în când, cam o dată la trei zile, ne mai aduc ce rămâne. Dar cred că nu mai e bună mâncarea aia, că uite ce ne-a ieşit la amândoi”, spune Dima. „Nu, nu, nu sunt purici”, adaugă el, expunându-şi braţul plin de bubiţe roşii. „Am şi pe gât, şi pe picioare. Ne mănâncă tare pe amândoi, ne scărpinăm tot timpul”.

Ion îşi aprobă camaradul de suferinţă printr-un geamăt. Aşa ceva nu vezi în icoane, Dumnezeu scărpinându-se pe spate şi pe braţe, de parcă ar fi în criză de soluţii.

Primăria Cernavodă, pasă la sectorul 4

„Un covrig nu ne-ar face rău”, afirmă foarte senin Dumnezeu de la Urgenţe. „Ei, de unde covrigi, lăsaţi-l, că el nu prea ştie. Măcar să nu ne dea în stradă. Că aşa zic femeile de serviciu: hai, plecaţi, gata, valea! Femeile de serviciu, vă spun eu, femeile de serviciu din spitalul ăsta sunt mai tari ca medicii!”, completează Dima, pe un ton conspirativ. Tresare de câte ori aude voci apropiindu-se de uşa salonului.

Dima şi Ion primesc, discret, din pachetele de mâncare ale medicilor şi asistenţilor de la Urgenţe. „Când le e foame, ies şi aruncă pe hol castroanele, să le pună cineva mâncare”, povesteşte un angajat de la CPU. „Nu îi putem ajuta decât cu asta. Nu sunt pacienţi de Urgenţe”.

Medicul Daniela Vameşu, şefa CPU, a solicitat conducerii spitalului, încă din ianuarie, să prezinte cazul lui Ion direcţiei de asistenţă social din Primăria Cernavodă.

La adresa de la spital a venit răspuns la începutul lui februarie. Ion are buletinul expirat şi, în plus, e un buletin de Bucureşti, sectorul 4. Prin urmare, se arată în răspunsul semnat de viceprimarul Şerif Cîrjali, Ion nu este problema Primăriei Cernavodă, ci problema Direcţiei de Asistenţă Socială de la Primăria Sectorului 4.

Primăria Cernavodă a trimis, aşadar, o adresă către Primăria Sectorului 4, punându-i în vedere să-l preia pe Ion. Şi demersurile autorităţilor locale s-au oprit aici.

Asistenţa Socială: „Număr greşit”, „Telefonul este închis”

Medicii şi asistenţii de la CPU Cernavodă au sunat şi ei la serviciul de asistenţă socială din Primăria Cernavodă. Pe foaia de primire a lui Ion C., la rubrica Tratament, sunt consemnate data şi ora apelurilor la capătul cărora ar fi trebuit să se afle soluţia.

„17.03.2021, ora 12.35, s-a apelat la nr. 0372756313 (drepturile adulţilor), la care nu a răspuns nimeni.

Ora 12.40, a răspuns spunând că nu am sunat bine, fiind numărul de la prestări.

Ora 12.45, se apelează nr. 0371360130 (rezidenţiale adulţi), serviciul care se ocupă cu îndrumarea la centre a adulţilor. Telefonul este închis”.

Pe 5 aprilie, medicul Daniela Vameşu a trimis încă o adresă către primăria oraşului:

S-a sunat în mod repetat la nr. 0372756313 (drepturile adulţilor), până la data de 17.03.2021, când am reuşit să luăm legătura şi am fost redirecţionaţi către nr. 0371360130 (rezidenţiale adulţi), unde nu s-a putut lua legătura cu nimeni, ori de câte ori am încercat.

Primăria Cernavodă nu a răspuns, până în prezent, la această adresă. Întrebat de medici despre situaţia celor doi oameni fără adăpost care stau în izolatorul de la Urgenţe, managerul spitalului, Marius Ion Sponoche, a oferit o variantă simplă de rezolvare.

„Cum vine căldura, le dau un şut în fund afară, în stradă!” este reacția lui Sponoche, susține un angajat de la CPU.

Ziarul a încercat să-l contacteze pe managerul Sponoche, dar acesta nu a răspuns apelurilor telefonice.

Mesajul lui însă a fost asimilat de unele infirmiere şi femei de serviciu, care îi ameninţă zilnic pe Dima şi Ion cu evacuarea. Foamea şi intoxicaţia care le dă mâncărimi pe piele au devenit griji secundare, din ce povestesc cei doi.

Marea lor teamă este că vor ajunge iar în stradă şi arată amândoi spre picioarele anemice care nu-i mai pot duce.

Storurile sunt trase, să nu fie văzuţi din curtea spitalului, dar geamul e întredeschis, să intre un pic de soare. Ca să observe lumea de afară, Dima şi Ion îşi apropie capul de pervaz şi se uită furiş prin deschizătura ferestrei.

Alimentaţie de protecţie pentru Asistenţa Socială

136 de angajaţi are Serviciul de Asistenţă Socială din Primăria Cernavodă. Potrivit datelor de pe site-ul oficial al instituţiei, cu excepţia primarului, viceprimarului şi asistenţilor personali, toţi angajaţii primăriei încasează sporuri echivalente cu 10-15 la sută din salariu, pentru condiţii grele de muncă. Un director din primărie are un venit lunar net, incluzând sporul, de 6.612 lei, iar un şef de serviciu – 7.011 lei.

Angajaţii de la Asistenţă Socială beneficiază şi de alimentaţie de protecţie, în valoare de 350.000 de lei anual. Alimentaţia de protecţie, reglementată de Legea 319 / 2006 a Sănătăţii şi Securităţii în Muncă, se acordă persoanelor care lucrează în mediu toxic (solvenţi organici, metale toxice, gaze iritante, microclimat cald).

Această alimentaţie ar trebui să cuprindă, în funcţie de tipul agentului toxic, proteine de calitate, vitamine, nutrienţi care „pot completa o raţie calorică insuficientă sau incorectă”.

Pentru castroanele portocalii ale lui Dima şi Ion, Primăria Cernavodă nu găseşte resurse nici pentru alimentaţie de protecţie, nici pentru altfel de alimentaţie.

Puterea presei: au astupat gaura din gard

Articolul din Libertatea, privind conflictul deschis dintre managerul Spitalului Cernavodă şi câinii şi pisicile din curtea instituţiei, nu a rămas fără urmări. Gaura din gard, prin care circulau animale, dar şi oameni a fost astupată cu o bucată mare de placaj.

Un muncitor de la centrala termică din curtea spitalului a fost detaşat, de Primăria Cernavodă, la alt punct de lucru. „Ceilalţi am fost ameninţaţi de domnul Sponoche că vom avea aceeaşi soartă, dacă mai hrănim câinii. Domnul Sponoche ne-a zis să le dăm otravă, nu mâncare”, afirmă unul dintre lucrătorii de la centrală.

Câinii din curtea spitalului au dispărut, timp de câteva zile, apoi au reapărut. Iar acest fenomen misterios se datorează nu atât apropierii de centrala nucleară, cât faptului că angajaţii de la CPU au sunat la Poliţia Animalelor.

Medicul Daniela Vameşu, care a discutat cu Libertatea despre neregulile din spital, a fost destituită din funcţia de şef al Compartimentului Primiri-Urgenţe.

Conducerea spitalului nu mi-a dat încă o explicaţie oficială pentru această decizie. Domnul Sponoche mi-a transmis, printr-un subaltern, că m-a demis pentru că nu am semnat programul asistentelor. Nu am semnat pentru că, de vreme ce domnul Sponoche mută personalul peste capul meu, tot el ar trebui să răspundă şi pentru foile de pontaj.
Doctor Daniela Vameşu:

Diploma managerului, secretizată

Conducerea Spitalului Cernavodă nu a răspuns încă la întrebările formulate în scris, privind studiile managerului Sponoche, ale referentului Laura Cocor şi privind accesul la sistemul de supraveghere video.

A răspuns, în schimb, Ministerul Educaţiei, care adânceşte misterul diplomei universitare a şefului spitalului din Cernavodă:

„Conform prevederilor Legii Educației nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, respectiv prevederilor H.G. nr. 369/2021, Ministerul Educației nu are competența de a întocmi și elibera acte de studii, această activitate fiind atributul exclusiv al instituțiilor de învățământ superior acreditate. Prin urmare, Ministerul Educației nu deține informații despre actele de studii ale domnului Marius Ioan Sponoche”.

Anterior, Universitatea Transilvania din Braşov a răspuns că nu poate da informaţii „decât în scop didactic” despre studiile managerului Sponoche, întrucât acestea reprezintă date cu caracter personal.

Urmărește-ne pe Google News