Curtea Constituţională s-a pronunţat: angajarea răspunderii Guvernului pe Legea educaţiei e procedural neconstituţională. Gestul premierului Boc de a fi încercat acum o săptămână să forţeze iar mâna Parlamentului (chiar în timp ce Curtea dezbătea speţa) denotă nu doar infatuare şi discreţionarism, ci şi ignoranţă. Boc a devenit un repetent în serie la constituţionalism, CCR lăsându-l mereu în ofsaid. De astă dată, l-a tras după el şi pe arogantul şi ruptul de realitate ministru Funeriu. Un act de minimă decenţă din partea celor doi ar fi demisia. Dar de unde decenţă într-un guvern deprins să ignore Parlamentul, să fie surd şi orb faţă de reacţia covârşitor negativă a populaţiei la politica sa?
Legea educaţiei va continua să fie dezbătută pe articole în Senat (Camera Deputaţilor a aprobat-o deja). Graba cu care Boc a vrut să o impună a fost nu numai o gafă, ci şi o sfidare. Legea nu e de maximă urgenţă, e mai curând o ambiţie a Cotroceniului şi a lui Funeriu, ca şi o plată în natură a lui Boc pentru UDMR. E şi o lege proastă, neavând sustenabilitate financiară. De unde bani şi spaţii pentru “şcoala de după şcoală”? De unde bani pentru cazarea şi masa oferite gratuit elevilor maghiari din localităţile unde nu(mai) sunt şcoli – prevedere discriminatorie, elevii români neavând aceste facilităţi? Cât de jignitor este pentru maghiari să înveţe geografia şi istoria ţării, care e şi a lor, în limba română? Alte prevederi amputează autonomia universitară. Şi multe alte prostii. Este interesant cum vor vota senatorii ardeleni ai arcului guvernamental.
Deşi trimişii Puterii erau majoritari, Curtea în ansamblul său n-a fost de astă dată obedientă. Nici faţă de Preşedinţie, nici faţă de Guvern. Judecătorii au făcut un pas spre normalitate. Au însă pe rol şi vor avea alte dosare importante. E deci de văzut dacă vor rămâne pe şenalul democraţiei, al statului de drept, sau vor face, timoraţi pe căi oculte, doi paşi înapoi.