Drama trăită de Antonio Satiru, cel mai înalt om din România: „Copilăria mea a fost scoasă din filmele horror”

Coșmarul copilăriei sale 

Satiru admite că, din cauza înălțimii sale, a dezvoltat o timiditate exagerată în adolescență și multe frustrări. Spune că obișnuia să fie foarte ușor de descurajat și nu avea deloc încredere în el, deoarece credea că nu merită ce își dorea sau că nu este îndeajuns de bun. 

„E ceva cu care mă confrunt și în ziua de azi, dar fac tot posibilul să trec peste și, cu fiecare oportunitate, să dau tot ce pot”, spune el.

Tânărul din Teleorman declară că nu s-a așteptat niciodată să ajungă cunoscut pentru înălțimea sa. „Din cauza înălțimii, când eram copil, eram batjocorit mereu, până în punctul în care am fost obligat să schimb școli, deoarece eram bătut aproape zilnic”, mărturisește el.

Probleme medicale multiple

Apoi spune că au urmat și problemele medicale. Până acum a trecut prin trei operații: una pe inimă, una la coaste și una la plămânul stâng, toate acestea fiind cauzate de complicațiile provocate de înălțime și de o boală genetică numită Sindrom Marfan. Antonio adaugă că cele mai dificile dezavantaje fizice și psihice pe care le întâmpină sunt cele de natură medicală.

„Din cauza acestei boli genetice încă am parte de multe complicații medicale. Sunt supravegheat prin multe controale medicale de o echipă de medici specialiști din Spania”, spune el.

Tânărul își aduce aminte că a avut o copilărie scoasă din filmele horror. Își amintește cum era întotdeauna batjocorit și bătut din cauză că era considerat „ciudatul ăla înalt”. Face referire la o amintire trăită la școală și la care spune că se mai gândește câteodată.

„Tocmai terminasem orele și plecam spre casă, dar la ieșirea din curtea școlii mă aștepta un grup de băieți. Când m-au văzut, au fugit spre mine. M-au trântit pe jos și au început să dea cu pumnii și picioarele în mine. După ce au terminat, m-am ridicat plângând și am continuat să merg spre casă, dar ei au început să mă scuipe și să arunce cu pietre în mine în timp ce mă îndepărtam de ei”, povestește Satiru.

Trăia astfel de situații de câteva ori pe săptămână. „Stau și mă gândesc, după ce retrăiesc în mintea mea această amintire… ce am putut să fac să merit așa ceva”.

Tată extrem de violent

Un alt aspect care îi făcea copilăria un coșmar, spune el, era tatăl său. Băiatul și mama lui erau bătuți cu bestialitate aproape în fiecare zi. Tatăl lui nu avea probleme cu alcoolul sau cu consumul de substanțe halucinogene, dar era un om extrem de strict care cerea mereu să se facă doar cum voia el. De multe ori erau bătuți din cele mai stupide motive.

„Să spun că era un om extrem de abuziv ar fi prea puțin. O dată m-a bătut deoarece i-am mutat paharul de suc pe masă cu 10 centimetri, ca după ce m-a bătut să își aducă aminte că, de fapt, el îl mutase acolo. Și când zic că ne bătea, nu era vorba de o palmă sau un pumn… bucăți de lemn, obiecte metalice de prin casă, pumni și picioare”, explică el.

Satiru susține că și acum i-au rămas amintire semne pe spate, iar că mama lui are probleme severe cu urechea stângă după ce tatăl lui a dat-o cu capul de perete. Spune că întreaga lui copilărie s-a rezumat la bătăi la bloc, bătăi la școală, bătăi acasă și mult timp petrecut prin spitale pentru analize.

Cum arată acum o zi din viața lui

Satiru susține că o zi din viața lui este acum una destul de banală. „Mă trezesc și încerc să nu dau cu capul în ceva în timp ce merg spre baie, semitreaz”, explică el. Apoi spune că se gândește la idei de clipuri și merge să filmeze.

Acesta mărturisește că viitorul este ceva nesigur pentru el. Pentru moment, spune că încearcă să trăiască cât de bine poate, să creeze clipuri și să petreacă timp cu familia lui.

Unul dintre cele mai grele lucruri pentru el, spune acesta, este faptul că a trebuit să se împace cu gândul că nu va face niciodată copii. „Nu aș vrea să risc ca propriul meu copil să se nască cu această boală și să sufere tot ce am suferit și eu toată viața mea”, explică el. 

Un alt dezavantaj este că își găsește greu îmbrăcăminte și încălțăminte pe măsura lui. „Pantalonii îi fac doar la croitorie, deoarece nu găsesc nici online și nici în magazine. Dar, în rest, am noroc că internetul a evoluat atât de mult, deoarece pot comanda imediat ce am nevoie. Ceea ce acum 15 ani era aproape imposibil”, explică el.

Vrea neapărat permis de conducere

El spune că dorința la care încă nu poate renunța este să facă școala de șoferi. El caută o instituție care are în dotare mașini mai încăpătoare.

Satiru spune că toate joburile lui au fost în domeniul artistic: piese de teatru, roluri în filme sau seriale. În această privință, nu poate spune că a fost desconsiderat din cauza înălțimii, deoarece afirmă că înțelegea că regizorul considera că nu se potrivește pentru un anumit rol. El susține că anul viitor, pe vremea aceasta, va pleca în America pentru a filma primul său film de Hollywood, în care are rolul principal.

Acesta susține că nu a avut o viață normală, dar că face tot posibilul să aibă o viață bună.

„Sper să ofer posibilitatea oamenilor să vadă că ceea ce trăiesc se poate schimba oricând. Am citit cândva un text care a rămas cu mine mereu: «Oricât de grea e viața, nu renunța niciodată, deoarece nu știi niciodată ce urmează». Cine înțelege, înțelege”, concluzionează Satiru.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 11

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro