Grupul Milvus: După mai multe decenii, avem, în sfârşit, dovada faptului că dropia cuibăreşte în România

„Dropia cuibăreşte în România! După mai multe decenii, avem, în sfârşit, dovada faptului că dropia cuibăreşte în România. Ne-au trebuit 13 ani de muncă pe teren şi, poate, puţin noroc ca să primim această confirmare. Dropia (Otis tarda) este cea mare pasăre zburătoare din Europa. Clasificată ca specie vulnerabilă pe plan global, a cunoscut un declin covârşitor în urma fragmentării habitatelor sale întregi de odinioară – stepa eurasiatică (…) Observaţiile noastre de pe teren din ultimii 13 ani ne confirmă faptul că există aici o mică populaţie transfrontalieră, de aproximativ 40 de exemplare, care folosesc teritorii de-o parte şi de alta a graniţei cu Ungaria, în zona Salonta. La aceasta mai putem adăuga şi psihologia speciei, întrucât dropiile tind să folosească locuri tradiţionale pentru rotit (ritualul de curtare al masculilor) şi pentru cuibărit”, a anunţat Grupul Milvus, într-un comunicat de presă.

Ecologişii au arătat că au intrat în posesia unei fotografii a cuibului de dropie după ce un student la Medicină Veterinară, Ioan Matiu, a descoperit cuibul întâmplător, în timpul unor munci agricole, potrivit Agerpres.

„Pentru noi, Asociaţia Grupul Milvus, această fotografie are o însemnătate istorică. Ea dovedeşte cuibăritul unei specii considerate cândva dispărute din România şi, în acelaşi timp, ne arată importanţa muncii pe teren, implicarea localnicilor şi a administraţiilor locale în conservarea naturii, dar şi necesitatea eficientizării programelor de agro-mediu care să ofere plăţi compensatorii atractive pentru fermierii prietenoşi cu dropiile”, se afirmă în comunicat.

Asociaţia Grupul Milvus a arătat că împreună cu Primăria Municipiului Salonta şi alţi doi parteneri din Ungaria (Primăria Békés şi Körösök Völgye Natúrpark), derulează proiectul „Conservarea, protejarea şi promovarea valorilor naturale din zona transfrontalieră Salonta – Békéscsaba, ROHU-14 – The Nature Corner”, finanţat de UE prin Programul Interreg V-A România-Ungaria, care, cel puţin pe partea românească, a fost construit exclusiv în jurul dropiei.

Grupul Milvus a precizat că, până la mijlocul anilor 1950, dropia a dispărut din cea mai mare parte a Europei şi acest lucru s-a întâmplat şi în cazul României, unde, în urma naţionalizării, pajiştile, care sunt habitatele sale naturale, au fost arate şi transformate în culturi agricole.

„La această scădere au contribuit şi mecanizarea agriculturii şi vânătoarea, respectiv braconajul. Dacă în secolul XIX existau populaţii stabile în Banat, Crişana, Podişul Transilvaniei, Câmpia Română, Dobrogea şi-n câteva locuri din Moldova, conform fondurilor de vânătoare din 1988 mai erau în jur de 48 de exemplare în toată ţara. Astfel că după 1990 e considerată specie dispărută din fauna României. Pe de altă parte, avem toate motivele să credem că la Salonta (Bihor) şi-au păstrat un ultim centru de rezistenţă”, a mai arătat Grupul Milvus.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro