Drumul oaselor din Satu Mare: 45 de minute pentru o ambulanță, poate prea târziu pentru o viață

Mărturiile oamenilor pentru publicația Buletin de Carei sunt singurele care spun povestea uitării. În fiecare dimineață, un localnic își trage haina peste umeri și iese din casă cu grijă, călcând pe noroiul înghețat. Soarele dezmorțește câmpurile goale, iar aerul rece îi taie omului respirația, în timp ce se îndreaptă spre stația improvizată de la marginea satului, dar acolo, de foarte multă vreme, nu mai oprește niciun autobuz.

În stația veche de pe drumul care leagă Sânmiclăușul de restul lumii nu opresc nici măcar microbuzele, deși promisiuni au fost multe. Sunt atâția ani de când sunt mințiți, încât oamenii le-au pierdut șirul. Drumul 195C, odată un traseu promițător, este acum doar o urmă de asfalt crăpat, înghițit de gropi și pietre ascuțite.

Oamenii au dat și un nume drumului care trece prin satul lor, i-au spus Drumul Oaselor, pentru că aici, învăluite în praf, nu se pierd doar mașinile, ci și viețile oamenilor. Ambulanța și Pompierii probabil că nu vor ajunge niciodată la timp, și atunci….ce?

Recomandări

Senatul schimbă a treia oară accesul angajaților. Salariații vor fi puși să ocolească Parlamentul, o nouă firmă va livra un sistem mai scump – EXCLUSIV

„Face 45 de minute până aici, dacă nu mai mult, că e drumul rău”, povestesc oamenii.

„Schimbăm mașinile la doi ani. Am schimbat trei cauciucuri într-o lună. Gropile îți distrug totul. În fiecare an trebuie să repar ceva la mașină. La doi ani o radiez și-mi iau alta”, mărturisește un sătean care își amintește că ultima oară a cumpărat o mașină second-hand.

Drumul i-a transformat viața într-o cheltuială continuă, nu numai lui, ci întregii comunități. Unii, pur și simplu, au renunțat să mai aibă mașini. Nu și-au mai permis reparațiile. În schimb, merg pe jos kilometri întregi până la prima stație de autobuz.

„Copiii noștri plătesc pentru nepăsarea autorităților”, spun ei dezolați, pentru că, deși, în teorie, învățământul e gratuit, pentru ei costurile sunt uriașe.

„Plătim naveta copiilor din buzunar. N-au transport asigurat, că pe drumul ăsta nu vine nicio firmă.” Și în fiecare dimineață, copiii trebuie duși cu mașinile până în Moftinu Mic, unde pot lua un autobuz spre oraș. Dacă părinții nu au cu ce să-i ducă, rămân acasă.

Recomandări

Strategia lui Vladimir Putin de a slăbi democrațiile occidentale, dezvăluită de fostul consilier al lui Obama pentru Rusia

La fiecare patru ani, politicienii vin cu aceleași promisiuni: „Se face, se asfaltează!” spun ei, iar oamenii îi cred, pentru că nu au altă speranță. Dar anii trec și asfaltul tot nu vine.

„În fiecare campanie electorală ni se spune că vom fi pe lista de modernizare. Și, de fiecare dată, după alegeri, numele nostru dispare”, mai spune revoltat un localnic.

În 1996 a fost ultima asfaltare adevărată. De atunci, doar bucăți de piatră aruncate la întâmplare. Un proiect PNRR ar fi putut aduce reabilitarea, povestesc ei, dar, cumva, drumul lor a dispărut de pe listă.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro